3 comentarii la “Ce miracol, ce minune! (episodul 3)”

1. # mazgalit pe 16 noiembrie 2006 la ora 1:07 am
   
   de_ce a scris:
   

   maro treaba :))

2. # mazgalit pe 17 noiembrie 2006 la ora 7:36 pm
   
   pandafirebird a scris:
   

   Măi!
   Nu ai înţeles nimic.
   Deşi postat, probabil, la vedere, acel anunţ, este destinat unor persoane foarte aparte, deosebite aş spune. Sunt sigur că ştii că orice facultate, oricât de celebră sau anonimă ar fi ea, trebuie să numere, atât în rândul studenţilor cât şi al profesorilor, nişte persoane speciale. Aceste persoane au fost, sunt şi vor fi… Poţi să întorci capul şi în stânga şi în dreapta, să te uiţi şi sus şi pe sub bănci. Degeaba! Nu le vei găsi cu uşurinţă, pentru că nu se vor lăsa căutate facil. Trebuie să fi foarte perseverent şi poate, doar poate, o să ai norocul, în ultima zi de şcoală, când le vei fi uitat de mult să le mai cauţi şi vei fi uitat şi de acel anunţ, (care, te asigur, va dăinui peste multe generaţii de studenţi) cum spuneam, poate o să ai norocul să observi, la început o mică umbră, ce se va mari pe măsură ce te concentrezi şi se va tot mări, apoi, când răsuflarea îţi va atinge cote paroxistice şi pulsul 180, numai atunci vei…

3. # mazgalit pe 17 noiembrie 2006 la ora 9:05 pm
   
   gHOSt a scris:
   

   Mda. Si umbra o sa ia viata in cele din urma…

Lasa un comentariu