In Turcia, un rinichi costa in jur de 2.700 de dolari, ceea ce, potrivit editiei din octombrie 2002 a Jurnalului Asociatiei Medicale Americane, este un pret mare. Un rinichi indian sau irakian ii aduce proprietarului circa 1000 de dolari. Clientii cu dare de mana platesc pentru organe rare pana la 130.000 de dolari, precizeaza Sam Vaknin, autorul mai multor carti si fost consilier economic pe langa guvernul Macedoniei, semnatarul acestui comentariu aparut in editia din 7 martie a revistei electronice Global Politician.

In urma cu cinci ani, canalul CBS News a transmis un documentar, filmat de postul spaniol Antenna 3, in care unor reporteri incognito din Mexic li s-a cerut de catre un preot, care era intermediarul unui doctor, pana la un milion de dolari pentru un singur rinichi. O licitatie pentru un rinichi uman desfasurata, in februarie 2000, pe cunoscutul site de internet eBay, ajunsese la o oferta de 100.000 de dolari inainte ca reprezentatii companiei sa ii puna capat. O alta licitatie desfasurata in septembrie 1999 a atras 5.7 milioane de dolari, desi a fost vorba mai degraba de o falsa licitatie.

Traficul de organe a inflorit in Turcia, Europa Centrala, in special in Cehia si in Caucaz, mai precis in Georgia. Aceste operatiuni se bazeaza pe donatori din Turcia, Republica Moldova, Rusia, Ucraina, Belarus, Romania, Bosnia, provincia sarba Kosovo, Macedonia, Albania si din alte tari est-europene.

Donatorii isi vand rinichi, plamani, bucati din ficat, chiar cornee, oase, tendoane, valve cardiace, piele si alte bucati de organe din corpul omenesc care pot fi vandute. Organele sau bucatile de organe sunt pastrate la temperaturi foarte joase si transportate aerian catre centre ilegale de distributie din SUA, Germania, Scandinavia, Marea Britanie, Israel, Africa de Sud sau din alte locatii din tari prospere. In acest context, fuga creierelor capata un nou si cutremurstor inteles, comenteaza semnatarul articolului.

Traficul de organe a devenit o afacere internationala, in care sunt implicati doctori din India, Thailanda, Philipine, Brazilia, Turcia si Israel care cauta in Balcani sau in alte regiuni sarace astfel de resurse. Cotidianul american The Washington Post, nota intr-o editie din noiembrie 2002, ca intr-un singur orasel din Republica Moldova, 14 din 40 de barbati si-au vandut organe, impinsi de saracie.

In urma cu patru ani, Republica Moldova a suspendat adoptiile internationale de teama ca micutii sa nu ajunga sa fie disecati pentru organe. Potrivit cotidianului israelian Ha’aretz, autoritatile romane ancheteaza acuzatii similare in Israel si au suspendat adoptiile internationale in cazul copiilor romani. Autoritatile americane au monitorizat o retea din SUA care se aproviziona de doi ani din Republica Moldova.

Furtul si traficul cu organe in Ucraina sunt operatiuni discrete. Potrivit agentiilor de stiri, in august 2002, trei doctori ucraineni au fost acuzati de trafic de organe provenite de la victimele accidentelor rutiere. Doctorii foloseau elicoptere pentru a transporta rinichi si plamani in spitale din apropiere. Pentru fiecare organ, cereau pana la 19.000 de dolari.

In ianuarie 2002, cotidianul West Australian a monitorizat o afacere cu organe desfasurata in Bosnia-Hertegovina. Donatorii isi ofera organele deschis, prin intermediul anunturilor din mica publicitate. Preturile urca pana la 68.000 de dolari. Daca se tine cont ca salariul lunar mediu este aici sub 200 de dolari, suma precizata este o adevarata avere.

Sistemele nationale de asigurari sociale inchid ochii. Un articol dat publicitatii intr-o editie din mai 2001 de cotidianul The New York Times il cita pe coordonatorul unui transplant de rinichi din cadrul Spitalului Universitar Hadassah, din Ierusalim, spunand ca 60 dintre cei 244 de pacienti care primesc ingrijire post-transplant si-au cumparat un rinichi nou de la un strain. Numerosi israelieni, pentru a nu fi descoperiti, calatoresc in Europa de Est, insotiti de medici israelieni pentru a fi supusi transplantului. Adesea, acest gen de calatorii sunt eufemistic numite turism de transplant. Numarul clinicilor s-a inmultit in regiune. Medicii israelieni au vizitat de curand tari sarace precum Macedonia, Iugoslavia, provincia Kosovo, Bulgaria pentru a discuta cu oamenii de afaceri locali si cu medicii de aici despre construirea unor clinici specializate in transplanturi.

O asemenea implicare fatisa in ceea ce cu generozitate poate fi descris drept perioada tarzie a comertului cu sclavi starneste un nou val de antisemitism usor deghizat. Publicatia ucraineana The Ukrainian Echo, citand o agentie de stiri locala, nota, la data de 7 ianuarie 2002, ca un muncitor ucrainean a murit la Tel Aviv in circumstante misterioase, iar inima i-a fost sustrasa… Interpolul ancheteaza deja acest caz lugubru.

Potrivit rapoartelor, furtul de organe si rapirile, in special de copii, au cunoscut o intensificare din 1991 incoace, iar cumparatorii se pare ca sunt arabii bogati. Nancy Scheper-Hughes, antropolog in cadrul Universitatii Berkley (California) si cofondatorul Organs Watch (un centru de documentare si cercetare), remarca intr-un raport dat publicitatii in ianuarie 2001 ca a indentificat cel putin nationalitatea presupusilor cumparatori. In cazul locuitorilor tarilor din Golf, e de remarcat ca ani de zile acestia au calatorit in India, Filipine si Europa de Est pentru a cumpara rinichi, deoarece conform credintei islamice, transplantul de organe este permis, pentru a salva viata, dar este interzis schimbul de organe de la persoane declarate in moarte clinica.

Intre timp, sute de pacienti care asteapta un transplant de rinichi in Israel, tara care are propria retea de transplanturi bine dezvoltata, calatoresc ca turisti de transplant in Turcia, Republica Moldova, Romania, unde gasesc persoane disperate sa isi vanda un rinichi. In multe tari, din Brazilia si Argentina pana in India, Rusia, Romania, Turcia si Africa de Sud, dar si in anumite zone din SUA, poate fi distins un soi de medicina de apartheid, care imparte lumea in doua populatii diferite: partea donatorilor de organe si cea a celor care beneficiaza de ele.

Rusia, alaturi de Estonia, China si Irak sunt de departe centre de trafic si de transplant de organe. Pusa de UE in fata acestei probleme, Rusia a raspuns ca nu are resursele necesare pentru a monitoriza donatiile de organe.

Nancy Scheper-Hughes, care se opune cu fermitate oricarei forme de legalizare a comertului cu organe, spune ca in general, circulatia organelor, in special rinichi, se face dinspre Sud inspre Nord, dinspre zonele sarace ale lumii, inspre cele bogate, dintre indivizii de culoare inspre albi, dinspre femei inspre barbati.

Traficul de organe este rezultatul interdictiei internationale impuse vanzarii de organe, fie de la indivizi aflati in moarte clinica, fie de la donatori. Dar pe piata, cererea exista, iar ofertele, pentru cei care au nevoie, sunt adesea irezistibile. De aceea, medicii si autoritatile de pretutindeni ar face mai bine sa reglementeze acest gen de comert, in loc sa il transforme intr-o forma de crima organizata.