Sugar, we’re going down!
O mica interpretare a melodiei compuse de trupa Fall Out Boy.
PS: I hate emo (emo sux).
Momentan rasfoiesti arhiva.
five puppets. one line up. no story.
Uitandu-ma la televizor in timpul reclamelor, am intalnit un nou fenomen. Mutunachii din reclama de la noul Corsa. CMONS-ii, niste hidoase papusele din saculeti de panza umplute cu margele, sunt utilizati acum intr-o campanie super inteligenta de marketing pentru a atrage simpatia asupra noului venit in familia Corsa. Pana si oameni altminteri cu capul pe umeri, care au dat deja banii pentru noul Corsa, se apuca tam-nesam sa stea cu orele pe site-ul cmonsilor ca sa isi comande papuselele, topaind de nerabdare sa le aiba.
Vizitati thecmons.com, un site foarte bine realizat. Sunt sigur ca o sa va placa. Un sfat: nu credeti in tot ce vedeti scris pe-acolo :)
A murit cultura, traiasca lamentalismul!
I
Memoriile lui Mircea Eliade. Dupa aproape trei ani de cind am citit pentru prima oara Noaptea de Sinziene, ma simt si mai legat de operele lui, pe care mi le-am propus sa le citesc in totalitate. Nu stiu in ce masura voi reusi sa-mi ating acest scop. Imi vine sa rid de mediocra si lamentabila mea existenta de pina acum, à prôpôs de eventuala imposibilitate a asimilarii tuturor scrierilor istoricului religiilor. Exact cum spunea Cioran despre Marele Om, Eliade nu a cunoscut niciodata blestemul infringerii. Nu a vrut niciodata sa se lase biruit de propriile vise si teluri cum am facut noi toti ceilalti. Ce si-a propus, a atins, spre deosebire de mine si inca doua-trei, daca nu mai bine, miliarde de suflete care traiesc in acest cosmar, in fiecare zi. Nu stiu daca exista cineva vinovat pentru toate astea, in afara de mine (desi stiu foarte bine pe cine as putea sa dau vina), cineva care cu adevarat sa indure acuzatiile mele. La fel cum spunea si Eliade, omul nu cunoaste obstacole in ceea ce doreste sa intreprinda… in afara cazului cind este lipsit de libertate. Cita dreptate poate sa aiba. Chiar daca au trecut douazeci si unu de ani de cind a trecut in nefiinta, marele istoric al religiilor va avea vesnic dreptate.
Chiar daca am intimpinat greutati de-a lungul celor aproape douazeci de ani cit numara in prezent viata mea, nu am avut (acum imi dau seama) motiv sa ma pling cu adevarat. Probabil toate escurile mele de pina acum au fost influentate si de mediocritatea gindirii si de lamentabilitatea societatii in care am crescut. La fel cum Marele Om se considera obligat sa faca parte din prima generatie de romani care sa scape de vesnicul rol al sacrificatilor istoriei, asa, probabil, ca trebuia sa gindim si noi, cei citiva care suntem ceva mai rasariti. Dupa patetica revolutie care a eliberat Romania de comunism, trebuia sa urmeze o generatie care sa lanseze numai valori. Scop pina acum esuat, din pacate. Ma gindesc daca voi putea face ceva de acum inainte, daca mai are rost sa mai fac ceva. Precocitatea mi-a lipsit. Nu am nici un talent special. Poate ca ar fi mult mai nimerit sa tac si sa nu-mi mai dau cu parerea. Insa nu pot. Nu pot… De ce? Pentru ca am inceput sa realizez cit de ignoranti putem fi si cit de putini suntem cu adevarat atinsi de implinire. Iar implinirea nu se poate atinge decit prin munca asidua, munca la care nu m-am supus pina acum. Imi este imposibil sa ma mai numar acum printre majoritatea de ignoranti care ma inconjoara. Imi este imposibil acum sa nu ma gindesc ca viata trece pe linga mine iar eu ratez toate sansele care mi se ivesc in cale. Chiar daca este vorba despre o vesnica initiere, trebuie sa am taria de a raspunde oricaror intrebari si de a ma instrui perpetuu. Sunt prea multe ipoteze care trebuiesc luate in calcul, in loc sa luam decizii. Astazi se studiaza, se ia in calcul, se compara si numai dupa ce aceste procese au luat sfirsit se trece la luarea unei decizii. Zeci, daca nu chiar sute, de comparatii, de studii, de calcule pentru o singura si inalienabila decizie, care mai tirziu se dovedeste a fi prost inspirata din cauza pierderii de timp. Astazi a fost scris cam tot ceea ce era de scris, a fost spus cam tot ceea ce era de spus, de publicat si asa mai departe. De la scrieri si prelegeri, pina la muzica, film, jurnalism, stiinte exacte. Intr-adevar, este greu sa te mai afirmi astazi ca fiind original. Este greu sa mai emiti pretentii pentru o noua descoperire, care sa fie impresionabila, unica si menita sa schimbe viitorul atitior si atitior oameni, in bine. Sa-i faci sa inteleaga, sa-i faci sa invete. Metode si inventii, toate au fost descoperite. Tot ceea ce putem face acum este sa asimilam cit putem mai mult ce a fost creat pina in momentul de fata si sa incercam macar sa punem in practica ce am invatat pentru a perfectiona toate stiintele si domeniile existente.
Gata, am ajuns! Nu mai merita sa mai alergam, pentru ca suntem deja aici, in era tuturor cunostintelor. Suntem ca niste cai incapatinati care nu vor sa plece intr-o cursa pentru ca au o mentalitate de genul “De ce sa alerg si sa-mi rup un picior, cind pot sa stau aici si sa-i astept pe restul, pentru ca tot acolo vor ajunge?”. De-a dreptul hilar. Am inteles atit de multe lucruri in perioada cit am citit Memoriile, incit nici nu stiu daca le pot redacta aici si acum. Sunt mesaje care sunt transmise subliminal, mesaje care se intiparesc in creier, de a caror existenta nu sint constient dar care incep sau continua sa-mi afecteze luarea deciziilor. Sint constient ca nu mai pot continua in ritmul asta neglijent si de ratare, pe toate planurile (intelectual, social, afectiv). Totul depinde de noi si de deciziile noastre, decizii care depind, la rindul lor, de mentalitatile noastre, de perspectivele pe care le avem in viata.
Omul trebuie lasat sa-si duca la bun sfirsit lucrul, indiferent cit de greu si de nesatisfacator poate parea la prima vedere, iar la sfirsit criticile pot curge girla, insa pina in acel moment hotaritor, creatorul tebuie lasat in pace. Asta este marea problema: oamenii sunt prea usor influentabili si pina nu ating o anumita virsta nu pot constientiza cit de fundamental gresesc(,) ca isi lasa propriile vieti in miinile altora. De asta au ajuns unde au ajuns si anume niste fiinte mai mult sau mai putin rationale, care nu-si iau in calcul propriile dorinte si se ghideaza numai dupa curent, dupa moda, dupa necesitatile de moment, dupa mofturi. O decizie gresita poate duce la pierzanie o viata intreaga iar de asemenea decizii mi-a cam ajuns. Ar fi frumos sa aud in fiecare zi din ce in ce mai multi oameni “De acum inainte mi-am propus sa nu mai fiu asa. Mi-am propus sa nu mai fiu usor influentabil.” Mai mult sau mai putin spus, ne trebuie o generatie incapatinata, constienta de propriile valori si de propriile sanse. Acum ajung la vesnicul conflict dintre parinti si copii. Si nu o sa tina mult pina cind voi spune ca nu mai conteaza. Gata, am ajuns si aici! Nu mai conteaza! Nu ma mai intereseaza!
Trebuie sa stim ce vrem, sa stim de ce suntem in stare, sa nu ne mai lasam influentati de parerile altora, vom face ce stim ca avem de facut si vom duce la capat toate proiectele, indiferent cit ne va costa acest act de bravura, care, in cele din urma, trebuie adoptat de toata lumea. De ce trebuie adoptat? Pentru ca, repet, numai asa putem scapa de lamentabilitate si mediocritate, termeni de care ne lovim in fiecare zi si de care ne este greata de fiecare data cind intram in contact cu ei.
Multi vor spune ca visez. Imi pare rau, insa, ca EI nu s-au trezit pina acuma.
Un ultim rasarit de soare pe malul marii
Nu puteam sa cred ca timpul poate trece asa de repede. Parca ieri eram in gara, nerebdator sa privesc marea si sa fiu pretutindeni inconjurat de spiritul de vacanta…
Coborand cu grija pe peronul interminabil si neschimbat, imi abandonam intr-un colt al mintii numai de mine stiut, gandurile si grijile care ma asteptau acasa. Trenul lasa in urama palide mostre ale aerului imbacsit din Bucuresti, preocupat de drumul care-l purta negresit pana in Mangalia.
Tragand dupa mine bagajele, parca hipnotizat de atmosfera intampinata, am ajuns la concluzia ca nu exista saptamana mai perfecta in care poti evada din tot ce insemna responsabilitate si rutina zilnica. Rezolvand problema cu cazarea, nu-mi mai ramanea decat un singur lucru: sa-mi revad vechea prietena. Marea.
Neschimbata si parca vrand sa-mi raspunda la salut, isi facu simtita prezenta prin zgomotul valurilor si briza nelipsita. Contactul dintre apa tulburata si trupul nerabdator a fost unul electrizant, cu impulsuri care au eliberat aproape sapte luni de asteptare, stare netransmisibila in cuvinte.
Noaptea parca nu-ti venea sa dormi. Marea te chema sa vorbesti cu ea si sa-i povestesti tot ce s-a intamplat de cand v-ati vazut ultima oara. Era o invitatie aproape imposibil de refuzat doar pentru faptul ca te asculta ca un copil fascinat de basmul pe care i-l spui, fara a te intrerupe.
Briza marii ma tinea treaz. Soarele iesea incet din mare, urcand cu grija pe bolta cereasca. Un rasarit perfect, dirijat de stelele care se ascundeau in lumina zilei ce abia incepea. Nu puteam sa cred ca timpul poate trece asa de repede. Parca ieri eram in gara, nerabdator sa privesc marea si sa fiu pretutindeni inconjurat de spiritul de vacanta…
Verdict: crima! Incultii se afirma.
Nu va spun o noutate. La noi in tara, datorita pilelor si pilutelor, incultii se afirma mai repede decat persoanele scolite. Si asta nu pentru ca ar avea ceva de spus, ci pentru ca cunosc mai bine mijloacele prin care ar putea spune orice.
M-am uitat de curand la emisiunea Nasul cand au fost invitati Vanghelie si varul Jiji, intrebandu-ma daca rad de simpla lor prezenta sau daca rad de tot ce pot scoate pe gura. Fie una, fie alta, nimeni nu ia atitudine. De ce ar face-o? Vine omul seara obosit de la munca, da drumul la televizor si vrea sa se amuze in pace. Trist este faptul ca nimeni nu plange de imaginea pe care o vede.
Pe mine unul ma lasa rece acest umor sec si de prost gust. Subliniez expresii ca almanahe sau ca cacaoa. Ce putem invata din asta? Eu daca as avea copii, mai bine le-as recomanda sa vada Happy Tree Friends. Sau sa joace World Of Warcraft. Ar fi oricand mai indicat decat sa se cultive din emisiunile pe care le tot vad pe la televizor. Si totusi stau sa ma intreb: oare unii oameni chiar nu prind Discovery, National Geographic sau Explorer?
Haideti sa ne desteptam! Se poate?
Campania anti-discriminare!
Citindu-l pe de ce si alte numeroase bloguri care trateaza/au tratat aceasta problema, nu pot sa spun decat ca sustin campania anti-discriminare care s-a lansat contra UK.
Avand in vedere faptul ca intrarea Romaniei in UE nu este vazuta cu ochi buni de anumite tari, acestea nu stau degeaba si adopta o pozitie mult prea ofensiva contra presupuselor probleme (bineinteles imaginare) care ar putea pune respectiva tara (in cazul nostru, UK) intr-o postura destul de proasta (indiferent de circumstante). Tin sa scot in evidenta faptul ca nu mai traim demult in epoca de piatra si vreau sa amintesc celor ce nu stiu deja ca Romania a evoluat din stadiul de fi recunoscuta ca o tara de inapoiati mintali. Din pacate, unele persoane vor sa demonstreze contrariul si observ ca au fost receptati destul de bine.
Din punctul meu de vedere, acest razboi rece lansat de curand de tabloidul The Sun este mai degraba o incercare timida de a ne limita presupusele avantajele. Cum ar zice romanul, si-au taiat practic singuri craca de sub picioare. Si zic asta nu pentru ca ma astept la o riposta din partea celor care ar trebui sa o faca, ci din partea celor care nu o fac si totusi nu stau degeaba. Subliniez faptul ca nu vreau sa fiu pus in oala cu cei care strica imaginea Romaniei si nu vreau sa fiu printre cei care stau degeaba.
Invit pe toti cititorii blogului meu sa transmita mesajul mai departe si de azi voi afisa in subsolul paginii un banner care sa sustina aceasta campanie anti-discriminare.
As for any native English speakers that are reading my blog or this article, I have something to add: you guys know s**t about us, although you want to prove that you are right!
InTheMiddleOf.nimic.org
Prin amabilitatea lui Eugen si dupa o lunga perioada in care am dus o munca de convingere asupra unei persoane talentate, s-a lansat photoblog-ul InTheMiddleOf. Pentru cei ce nu-ntelege, le recomand sa viziteze site-ul. Autoarea este o colega de-a mea de facultate (Alice).
Unde pleci si cine esti?
Intotdeuna am vrut sa stiu ca existi. Nu poti sa ma minti. Te cunosc prea bine. Ti-am invatat fiecare miscare. Mi-ai spus candva ca esti ca un puzzle si ca in fiecare zi imi ramane sa-ti descopar ceva nou. Ai avut dreptate. Te cunosc mai bine ca pe mine. Mult prea bine. M-ai invatat sa rad si sa plang in acelasi timp. Nu-ti mai pot ascunde nici un secret. Am incredere in iubirea pe care mi-o porti. Vad prin tine fericirea de care aveam nevoie. Nu se poate sa fie asa de simplu! E chiar foarte simplu. Ma simt liber sa te iubesc asa cum esti. As vrea sa opresc timpul, insa stiu ca nu m-ar asculta. Da, nici pe tine nu te-ar asculta. Pe nici unul dintre noi si poate nici pe intreaga lume. Asa se explica de ce am visat urat in acea noapte. Dimineata parca am presimtit ca o sa te vad trista. Desi nu pareai, erai mai mult speriata. Inainte sa pleci te-am oprit si m-am uitat in ochii tai. Nu te mai pot iubi. Asa mi-ai raspuns. Insa nu asta vroiam sa aflu. Privindu-ti lacrimile te-am intrebat, resemnat de faptul ca o sa te pierd. Cine esti?
[edit]: Am scris articolul ascultand piesa Moby - One Of These Mornings, pusa pe repeat. Recomand cititul pe aceeasi piesa.
Pur si simplu, nu!
Ieri seara. Opresc calculatorul. Obosit si plictisit ca in orice zi de luni, oftez adanc si-mi tarasc pasii spre bucararie. Ma uit la ceas. Aproape si jumate. Unspe. Iau din dulap cana mare si rosie cu Nescafe. Imi incalzesc un ceai. Nu beau cafea seara decat in cazuri extreme. Privesc pe geam copacii. Un porumbel ma priveste si el neclintit de pe marginea balconului vecinului. Infundat se aude Faithless. Tresar atunci cand imi da in foc ibricul. Sting aragazul si imi prepar cu grija ceaiul. Ma asez la masa si-mi atintesc privirea spre gresia imaculata. Miss you less, see you more. Trebuia sa-mi fi dat seama din prima. Eram destul de obosit pentru a mai recunoaste piesa asa de repede. Termin ceaiul si-mi spal cana. O asez cu grija de unde am luat-o.
Cu aceeasi pasi tarati imi continui drumul spre camera mea. Observ ca lasasem lumina aprinsa la bucatarie. Ma intorc s-o sting. Intr-un final ajung la caloriferul din camera. Dau sa pun mana. Frigea. Ma uit din nou pe geam la copaci, parca si ei dandu-si seama ca e luni. Luna nu se vedea. Era ascunsa printre norii vineti si bosumflati. Tot ce imi doream era sa ma bag in pat si sa ma culc. Nu vroiam nimic altceva. Pur si simplu, nu!
New category
Am stat, m-am gandit mai bine si am ajuns la urmatoarea concluzie. Imi place sa scriu. De azi lansez categoria Epic in care voi posta eseuri proprii.
[later edit]: Am redenumit categoria in Creation. Parca suna mai bine :)
Si cu ocazia asta fac o restructurare a categoriilor pe blog. Daca am talent sau nu, voi decideti. Astept comentarii.
Y!M: how far will you go?
Yahoo! Messenger a facut popular termenul de Emoticons. Asa-zisele Emotion Icons. Eu unul le detest. Este si motivul pentru care nu le-am activat pe blog. Parca mult mai draga mi-era vremea pe cand foloseam mIRC-ul. Daca stau bine sa ma gandesc, era si mult mai amuzant, mai ales cand te chinuiai sa descifrezi o anumita combinatie de taste primita de la un/o prieten(a).
La fel pot spune si despre op-ul pe canale. Cata bataie de cap era cu X-ul. Si sa nu uit distractia cu canalele moderate pe care puteau vorbi doar op-ii intre ei. Sau faza cand schimbai topic-ul si iti luai vreun kick sau ban.
Din pacate Undernet-ul si implicit mIRC-ul au pierdut multi utilizatori. Eu unul inca il mai folosesc doar pentru ca am un canal de retea pe care mai intru. Dar foarte rar.
Nu zic ca era mai simplu pe atunci, dar am amintiri placute. Nostalgia vremurilor apuse.
Alte reguli de ortografie
Desi au aparut anul trecut, noile reguli de ortografie devin obligatorii pentru elevi si studenti abia din aceasta toamna.
O parte din modificarile propuse anul trecut la aparitia DOOM 2: Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, au fost adoptate. Au aparut cuvinte noi, cele vechi si-au schimbat forma, s-au inventat alte reguli, iar unele exprimari care pana mai ieri erau gresite, sunt acum considerate a fi corecte.
Dintre toate modificarile, cea mai mediatizata este niciun/nicio. Considerate a fi cuvinte compuse, aceste constructii vor fi scrise impreunat, la fel ca si variatiunile pe aceeasi tema niciunul, niciunele sau niciuna. Probabil ca va trece insa ceva vreme pana cand lumea va accepta aceasta schimbare. Deocamdata, pana si Word-ului i se pare ca niciun e ciudat, asa ca va introduce automat un spatiu si-l transforma in vechiul nici un.
O alta modificare este constructia o data, care se va scrie despartit numai atunci cand e numeral. In restul situatiilor, inclusiv odata cu, odata ce sau dintr-odata, se va scrie impreuna.
Desi nu multi stiau si doar putini foloseau, inainte era corect sa spui ei trebuia sa invete si eu continuu sa tac. Acum insa sunt admise formele ei trebuiau sa invete si eu continui sa tac. In plus, s-au recunoscut noi forme de singular, care circulau si inainte in limbajul oral, dar erau considerate gresite: se spune foarfeca si nu foarfece cum era pana acum, sanda si nu sandala. S-au acceptat, de asemenea, mai multe variante de plural pentru cicatrici/cicatrice, coarde/corzi, coperte/coperti. S-a admis si pluralul format cu i in loc de e, asa ca se poate spune remarci sau taranci, fara teama ca faci vreo greseala.
Daca inainte se considera ca mass-media este un substantiv cu forma de plural si se foloseau exprimari de genul mass-media interesate de eveniment, acum se accepta folosirea singularului, de exemplu mass-media este… sau mass-media preocupata de aceste aspecte. Se recomanda, de asemenea, scrierea anumitor cuvinte exact asa cum se prinunta, fiind vorba de tenismen sau congresmen. Aceasta pentru ca sensul de barbat al terminatiei -man nu a fost perceput in romana, dovada fiind femininele tenismena, recordmena.
O parte dintre cuvintele compuse se vor scrie cu cratima: adjectivele formate dintr-un adverb si participiu (bine-crescut, rau-platnic), substantivele compuse cu prim (prim-balerin), toate substantivele compuse care reprezinta specii de plante sau animale. Cele mai ciudate raman insa mai-mult-ca perfectul si cuvant-inainte.
[later edit]: Cuvinte noi recunoscute in DOOM 2 ca fiind intrate in vocabularul limbii romane: background, adidas, link, a accesa, hacker, banner, boschetar, bip, macho.
Ce miracol, ce minune! (episodul 5)
Ziua: Joi, 16.11.2006
Ora: 17:13:52
Locatia: Parcul Herastrau
Titlul pozei: A-Tree
Motivul pozei: plictiseala
Semnificatia pozei: initiala mea
Materiale folosite: guma de mestecat, una bucata copac, aparat foto
I hate
winter, cold, rainy days, stupid people, annoying songs, funky bits, spam, pop-ups, viruses, drugs, ciggarette smoke, turtles, hats, caps, crying babies, vans, green, homework, IE, Mondays, Yeti in the morning, punk freaks, emo, Libertatea, milk with tea, Snoopy, Windows 98, hi5, acasa tv, rules, stairs, yellow, Cartoon Network translated in Romanian, xxl people, Mojo Jojo, Tycoon Series games, Leonardo DiCaprio, filth, Mars, fire, Marin Preda, pens that write in black, gloves, Milka cow, Michael Schumacher, having an elder sister, having a younger brother, milf maniacs, Pokemon, blue screens, 404 error, silly jokes, people singing at the same time, playing Tic Tac Toe, year 2010, number 667, crtics, warlocks, watches, mining, Microsoft Updates, tests, black handsfrees, infrared, Fall Out Boy songs, stupid drawings, letter Y, 12 year-old girls, World of Warcraft Horde characters, early Sundays, Cancel button, summers, five o’clock tea, Not Another Teen Movie, subtitles, garbage smell, BitDefender, not sleeping in my bed, 1st April, floppy disks, DivX Player, ‘This is a status’ status, Nero being so stupid, Rebu, Cosmopolitan, dumb forums, emoticons…
so… how can I hate you today?
Somnul
Somnul este o necesitate primordiala, chiar daca ne rapeste o treime din viata. El se dovedeste tot atat de neinlocuit ca aerul, ca apa si ca hrana. Lipsa de somn ucide chiar mai repede decat lipsa hranei. Daca un caine moare dupa 14 zile de stare treaza continua, experientele au demonstrat ca dupa 100 pana la 200 de ore de lipsa de somn, omul prezinta dereglari importante la nivelul intregului organism. Astfel, se fac simtite modificari ale tensiunii arteriale, respiratiei, atentiei, batailor inimii.
In ceea ce priveste durata somnului, ea difera de la o varsta la alta. Daca la noul nascut este de douazeci de ore, la adult se ajunge la sapte-opt ore. De asemenea, se schimba si ritmul somnului. Se trece de al ritmul polifazic al sugarului la firescul somn de noapte al celor mari. Exista insa si exceptii. Pliniu cel Tanar si Victor Hugo dormeau doar doua-trei ore pe noapte. Aceasta demonstreaza, in ultima instanta ca nu toti oamenii au un somn egal. Unii dintre noi avem insomnii amri cu componente psihopatice sau organice, pe cand altii au insomnii simple, cu nopti bune si nopti rele. Tulburarile somnului pot apare si sub forma unor hipersomnii, adica a unei tendinte irezistibile de a dormi. Este cazul narcolepsiei, caracterizata prin crize brusce de somn fara vise si treziri brusce, cand bolnavul pierde complet notiune timpului. Mai grava se dovedeste cataplexia, o alta forma de hipersomnie, care se caracterizeaza prin halucinatii hipnogene frecvente. Sa nu uitam somnambulismul, aceasta manifestare paradoxala nocturna, asupra careia nu s-a format inca o conceptie unanim admisa. Printre altele se pune in discutie eventualitatea unor baze genetice ale somnambulismului.
De ce v-am spus toate astea? Pur si simplu ca sa stiti. Lasati-o mai moale cu iesirile in Fire, puneti sigiliu pe usile din Club A, betonati intrarea in Expirat si, nu in ultimul rand, go get some sleep for f**k’s sake! Nu vedeti ce ochi de drogati aveti!
