…continuare

O usa se auzi trantindu-se puternic de zid. Apoi, usa camerei in care se aflau tinerii se deschise scartaind asurzitor. In pragul usii isi facu aparitia un barbat la vreo 30 de ani tinand intr-o mana o tava plina cu sarmale aburinde, iar in cealalta un tirbuson si un pachet de tigari.
- Mai vrea careva sarmale, ca acu le-am incalzit?
Toti se uitau dezaprobatori la el, iritati de intreruperea facuta in povestire. Singura care i-a adresat cateva cuvinte, pe un ton destul de rece, a fost tanara ganditoare care isi terminase pachetul de tigari mai devreme.
- Da-mi si mie o tigara daca tot ne-ai intrerupt!
- Poftim, si ii intinse o tigara. Dar ce imi sariti toti in cap, dupa ce ca ma gandesc si la stomacele voastre. Povesti de dragoste, bla bla… Dragostea trece si prin stomac, sa stiti, zise el glumet incercand sa destinda atmosfera.

Pe fetele catorva dintre ei s-a schitat o bruma de zambet. Acelasi barbat continua in acelasi stil vesel.
- Hai sa va zic si eu o poveste…
- Ce-ai putea avea tu de povestit, tu care ai fost dintotdeauna un neserios in relatii?
- Da, adevarat graiesti, draga mea… Si totusi o sa te uimesc cu aceasta istorisire pe care putini prieteni de-ai mei o cunosc.

“…Asa este, de cand ma stiu am fost un tip de bascalie, care lua viata in ras, femeile la fel. Nu stiu cum am devenit asa, cert e ca inca din adolescenta ma comportam la fel. Oricat de mult ar fi durat o relatie de-a mea, tot nu ma atasam de respectiva si sfarseam relatia din senin, lasand in felul asta o multime de inimi frante in urma mea…”

- Deci vezi, tu esti exact personajul negativ din povestile lor! Oameni ca tine imi provoaca scarba!
- Lasa-l sa continue, zise fumatoarea care povestise mai inainte, uitandu-se la modul cel mai serios la cea care intrerupsese noua povestire.
- Asa, multumesc…

“Totul s-a schimbat intr-o zi cand am cunoscut-o pe ea. Era noua mea sefa in locul unde lucram. Era mai mare cu 10 ani decat mine si era casatorita de cativa ani buni. Desi mai in varsta, arata foarte bine femeia. Te cucerea cu privirea, cu o degajare in felul de a vorbi, cu izul de parfum scump care il lasa in urma ei cand mergea, cu felul ei de a merge… Era exact ca o diva de la Hollywood, sau cel putin asa o vedeam eu. Nechibzuit si tupeist ca intotdeauna imediat mi-am zis: «Bucatica asta n-o poti rata, fratioare!». Si de atunci a inceput chinul meu. Am inceput sa flirtez cu ea, s-o scot la cafea. Mi-a creat iluzia ca nu se sfieste sa flirteze cu mine si ca probabil nu o intereseaza asa mult viata de familie. Am inceput sa sper. Incepusem sa am o ambitie prosteasca de a imi indeplini una din fanteziile mele, aceea de a ma culca cu sefa mea.

Am inceput o aventura cu ea. A fost cea mai intensa si palpitanta luna din viata mea. Ma cucerise pe de-a intregul. O iubeam. Pentru prima oara in viata IUBEAM. Si ma simteam in al noualea cer. Imi ziceam ca pot trece cu usurinta peste inconvenientul sotului, ca o pot convinge sa divorteze si sa ramana cu mine, pentru ca simteam ca si ea ma iubeste si ca «All you need is love!». Ma inselam insa amarnic.

Dupa o luna si putin am primit la serviciu un e-mail prin care imi zicea ca trebuie sa-mi vorbeasca urgent si sa vin la ea in birou. Naiv, ma gandeam ca poate are chef de niste harjoneala la serviciu, lucru care ma intaratase un pic. In aceasta stare euforica am aterizat la ea in birou, unde am primit un dus rece. Gheata chiar. Mi-a spus ca totul se sfarseste atunci. Ca nu mai putem continua, ca ea isi iubeste sotul. Simteam ca mai e ceva. Am tras-o de limba pana mi-a spus intregul adevar. Era insarcinata. Cu mine. Barbatul ei era mai in varsta decat ea si nu mai putea… Intelegeti. Se folosise de mine! Am izbucnit nervos. Nu mai merita sa reproduc toate cate i le-am zis atunci, multe dintre ele s-au transformat mai tarziu in cele mai mari regrete ale vietii mele. Am vazut-o totusi trista, parca ii parea rau ca totul se termina asa.

In ziua urmatoare mi-am dat demisia. Dupa ceva timp m-am trezit la realitate si am constientizat faptul ca voi fi tata si am cautat-o. Mi-a vorbit foarte rece si mi-a zis ca nu am ce sa caut in viata ei, ca singurul tata al copiilor ei este sotul ei. Imatur, ca intotdeauna, si ranit in orgoliul propriu am plecat fara sa mai insist. M-a anuntat printr-un mail mai tarziu, dupa nastere, ziua copilului meu… Este baiat… Nu l-am cunoscut inca… Are 3 ani acum (vocea incepu sa-i tremure a plans). Ii trimit in fiecare an de ziua lui un cadou cu o scrisoare, pe care o semnez «De la o ruda care te iubeste». Stiu ca ea i le da, iar scrisorile le pastreaza pentru cand va fi mare si va putea sa le citeasca. Sotul ei nu stie nici acum nimic…”

va urma…

Etichete: creatii, diaree, trafic

Tipul spune ca “I did NOT use a pen tablet or a picture to look at, just free handed with a mouse and MS Paint to its simplest. There was NO importing or external helping hardware or software either.” In orice caz, FANTASTIC.

Etichete: fun, utile, video

…continuare

In incapere se asternu linistea. Cel care spusese prima poveste se ridica in picioare. Un gand rostit cu voce tare ii scapa necontrolat si rasuna in toate colturile cabanei.
- Ce idiot!
Nimeni nu se misca si nu facu nici un gest. Tanara care povestise isi terminase paharul de vin, iar tigara se prefacuse demult in scrum. Pachetul era gol, insa nici ca-i mai pasa. Gandul pe care-l auzise cu 10 secunde in urma ii adusese oarecum zambetul pe fata. Era mai mult decat un gest de aprobare.
- Cred ca am sa-mi mai torn un pahar. La dracu cu tigarile.

Linistea isi facu din nou simtita prezenta. Tanarul dorea cu orice pret sa puna punct starii de amorteala:
- Parca ar fi George…
- Hai, lasa-ma. Doar nu crezi ca se poate compara cu el?
- Ba da. Si observ o asemanare izbitoare din spusele tale. Coincid trasaturile si mai ales comportamentul.
- M-ai facut curioasa. Mult prea curioasa…
- Si nici macar nu stii tot ce ar putea sa te faca sa intelegi povestea dintre cei trei. Cu atat mai mult cu cat era in joc relatia dintre Radu si Adina.
- Nu ne-ai spus ca s-au despatit?
- Ba da. Insa nu si ceea ce s-a intamplat in legatura cu ce-l priveste pe George.
- Sa inteleg ca incerci sa ne spui ca te-ai certat cu el, exclama Deea. Si nu mi-o lua in nume de rau. L-am cunoscut si eu pe George. De fapt, vreau sa cred ca l-am cunoscut…
- Ti-ar fi trebuit o viata intreaga ca sa faci asta. In fiecare zi ii poti descoperi cate o particica noua. George e ca un puzzle. Il cunosc mult prea bine. A fost unul din prietenii mei buni in care am avut cea mai mare incredere. Pana la un punct anume…
- Da, asa l-am cunoscut si eu.
- Si crezi ca a fost de-ajuns?
- Nu. Clar nu. Dar o sa-ti povestesc cum ne-am intalnit…

“Totul s-a petrecut foarte rapid. Poate mai rapid decat as fi crezut. Cred ca as fi ramas o straina daca nu l-as fi intalnit. O straina pentru mine si pentru restul lumii. A vrut sa-mi demonstreze ca ma insel. Si a avut dreptate. Am fost impreuna doar doua saptamani. Parca si acum il vad cum ma privea in prima zi, langa fantana din centru. Curios si total nedumirit a venit incet catre mine si mi s-a adresat cu un cu un glas calm:
- Mi se pare mie sau ai patit ceva? Poti sa ma injuri, insa nu cred ca mi-ar mai pasa. Nu dupa tot ce am patit… Chiar daca nu te cunosc…
A fost printre putinele lucruri din viata mea care m-au lasat fara cuvinte.
- Nu cred ca ar fi tocmai potrivit. Esti totusi prima persoana care m-a bagat in seama pe ziua de azi.
A zambit. Dar a fost un zambet care nu exprima nimic fals si nimic de umplutura. A fost un zambet care mi-a aratat ca-i pasa si chiar nu se bagase in seama doar ca sa faca conversatie.
- Si, asa faci mereu? Te consolezi cu straine? Sau e o premiera?
- Nu. As fi facut asta, insa nu azi.
- Si totusi mie mi se pare ca ai facut-o.
- Ma uitam la tine de zece minute. Nu ai miscat din pozitia in care te vad si acum.
- Nu cred ca am motive s-o fac. Sau poate nu vreau sa recunosc ca am picat examenul de finante.
- Se spune ca orice student pica cel putin un examen.
- Da, dar as fi vrut sa se intample asta mult mai tarziu. Cel putin nu acum. Am prea multe pe cap.
- Sa inteleg ca nu ai nimic impotriva daca te-as invita la o cafea?
Sau poate ca ma inselasem. Fusese al doilea lucru care ma lasase fara cuvinte.
- Nu stiu de unde ai tras concluzia asta?
- Ok… Te intreb daca esti de acord.
As fi refuzat daca ar fi fost oricare din persoanele pe care le cunosteam. Insa ceva m-a facut sa nu-i resping invitatia.
- Nu am nimic impotriva. Ba din contra, cred ca mi-ar prinde bine…

Niciodata nu am fost impotriva unui lucru spus atunci cand ma privea si ma alinta cu vorbele dulci si ametitoare. Vorbe care ma hipnotizeau cateodata si ma faceau sa nu-mi pese ca intr-o zi totul ar putea sa nu mai existe. A reusit sa ma readuca cu picioarele pe pamant si sa simt ceea ce nu mai simtisem niciodata. Chiar daca perioada fusese prea scurta. Ne cunoscusem la acea cafea, in acea zi. A fost prea simplu. De fapt, cred ca ne cunosteam de-o viata. Totul a fost asa de rapid incat nu mi-a venit sa cred. Mi-a fost imposibil sa realizez ca nu era atat de sigur in legatura cu ceea ce simte pentru mine. Nu am vrut sa accept ca totul fusese doar o consolare. Reusisem sa nu mai fiu o straina pentru mine si pentru restul lumii cu pretul de a ma instraina fata de el. Am fost doi oameni care nu am putut depasi stadiul de cei mai buni prieteni. Si poate ca nici nu am vrut mai mult.

Ne-am intalnit tot la fantana cea mare din centru. Ma privea la fel ca in prima zi. Ii citeam in ochi incertitudinea. Aceeasi incertitudine. Toate momentele petrecute alaturi de el imi treceau prin fata ochilor ca un tren acceleerat care nu mai nimerea gara. O gara stiuta doar de mine. O gara in care ma saturasem sa tot astept. La despartire, o singura intrebare imi mai ramasese. Pierdusem totul.
- Si cu mine cum ramane, strainule?”

va urma…

Etichete: creatii, diaree, trafic

Nicolita si echipa isi iau primele pentru turul campionatului si pentru Liga :))

Etichete: fun, people, romania, video

Paris Hilton a vomitat pe scena, in timp ce incerca sa-si interpreteze propria melodie. Incidentul s-a petrecut intr-un club de noapte din Las Vegas, imediat dupa recitalul sustinut de rapper-ul Jay Z. Paris a venit in club cu cateva ore inainte de momentul in care trebuia sa urce pe scena, pentru a-l asculta pe Jay-Z, doar ca in tot acest timp a consumat o cantitate foarte mare de vodca. Atunci cand a trebuit sa urce pe scena pentru a interpreta cele doua melodii ale sale, cantareata a vomitat, dupa care a parasit in graba localul.

Etichete: fun, idiotenii, junk, vizuale

Mi-am luat o noua jucarie :) Noul Smartphone SPV C100 produs de HTC. Mai multe detalii aici sau aici.

Etichete: latest, news

[Nota autoarei: Am fost de acord sa intru intr-un maraton de capitole pentru o Poveste de Craciun impreuna cu gHOSt. Am simtit nevoia sa fac aceasta precizare pt cei care vor avea curiozitatea sa citeasca creatia noastra si pt a nu ramane uimiti de diferenta de stil de la un capitol la altul. :) ]

…continuare

Focul ardea cu putere in semineul cabanei. Afara incepuse sa ninga viscolit. Se lasase intunericul si frigul. Dar inauntru atmosfera tocmai incepuse sa se incalzeasca cu prima povestioara. Una din fetele din grup se ridica de pe divanul unde cu greu incapusera 8 insi si se indrepta spre masuta de langa geam. Si-a turnat ganditoare un pahar de vin, apoi la fel de meditativa si-a aprins o tigara. Dupa primul fum, a venit intrebarea:
- Si ce s-a intamplat cu Adina si cu Radu?
- Pai… voi ce credeti? El n-a putut trece peste infidelitatea ei si s-a destramat ceva ce incepuse frumos si amandoi credeau, naivi, ca va dura.
Cel care a dat raspunsul era cel care povestise in primul rand. Tanara cu paharul intr-o mana si cu tigara in cealalta se aseza pe masuta, atintindu-si privirea catre toti ceilalti 7 intinsi inca pe pat.
- Ok, e randul meu la povestit…

“Era toamna tarzie. Ba nu, taiati! Nu se intampla intr-un anotimp anume, intr-un timp anume. Tot ce stiu e ca se intampla prin secolul 21. Personajele mele nu au nume. Stiu doar ca era un EL si o EA. El si ea se intalnisera absolut banal, intr-un mediu social la fel de bun si propice dezvoltarii de relatii amoroase ca oricare altul. Nu era nimic extraordinar in felul in care se cunoscusera, nici in felul in care ajunsesera sa formeze un cuplu. Amandoi erau « in their 20’s », tineri si dornici de aventura si sa-si traiasca viata, fraza la moda in vremea aceea.

El era genul care braveaza in fata amicilor, care se lauda cu talentele sale de mare seducator. Un tip ambitios, care poza drept foarte increzator in fortele proprii, genul de om care stie sa intretina atmosfera la o petrecere, care stie sa cucereasca prin prezenta de spirit si glume desucheate, in fine, un tip care flirta cu usurinta, detinand un talent in domeniu. Ea, la polul opus, o fata cu simtul realitatii, care nu se sfia sa se arate asa cum este de-a adevaratelea si in fata amicelor si in fata necunoscutilor: adica o tipa cerebrala, haioasa, pasionala, calma – atunci cand era cerebrala si agresiva – atunci cand era pasionala. Hazul ei se tragea dintr-o doza foarte mare de ironie, uneori sarcasm si pragmatism duse la extrem. Prietenii ei se obisnuisera cu apucaturile un pic ciudate ale ei, iubitii aveau o oarecare dificultate in acest sens. Din acest motiv si probabil din altele relatiile ei nu durau mult.

Cand l-a cunoscut pe el, precum ziceam totul a inceput banal. Si tot ca o banalitate, el incepuse sa-i zica mai in gluma, mai in serios ca o iubeste si sa o intrebe daca si ea la randul ei simte acelasi lucru. Ea evita sa-i faca declaratii, si asta din cauza principiilor ei care ii spuneau, ca o voce interioara, sa mai astepte pana va fi sigura de sentimentele ei si sa nu arunce niste vorbe in vant, pe care mai tarziu le va putea regreta.

Cei doi erau de vreo cateva luni impreuna, cand INEXPLICABILUL s-a produs. Totul se derula frumos si, again, banal ca in orice poveste a oricarui cuplu. Ea incepuse sa realizeze ca il iubeste. Amandoi erau la fel de pasionali si se intelegeau la fel de bine ca dintotdeauna. Si probabil ca totul ar fi ramas la fel de comun si neinteresant daca nu s-ar fi produs finalul.

Era noapte. Erau la el acasa. El incepuse din acea seara sa se poarte straniu, de parca nu o mai baga in seama. El se considerase intotdeauna mai matur decat iubita lui, care era mai mica ca varsta decat el, si, aparent, mai lipsita de experienta de viata. Noaptea aceea a fost tortura pentru ea, caci el devenise rece si insensibil si ii refuzase placerea. N-au deschis subiectul esecului acelei nopti. Au trecut zile. El n-a dat nici un semn. Ea a tras de el pana cand si-a cules de undeva de jos, pierdut demult, orgoliul, si s-a hotarat sa nu se mai umileasca.

Nu a existat o discutie, o cearta, o bataie, o privire, nimic care sa indice sfarsitul. Totul a murit de la sine, neanuntat, neanesteziat. Singurul lucru care a marcat finalul a fost o scrisoare, scrisa de ea, din dorinta de a isi intipari siesi in minte PUNCT. Despre el nu se mai stie mare lucru. Nici despre ea nu se mai cunosc multe, decat ca a fost zdrobita, sfasiata, asa cum nu-si putuse vreodata imagina ca va fi. Si nimeni si nimic nu au putut s-o ajute sa-si revina, decat propria ratiune si ironie, bunele ei prietene care nu au parasit-o la greu.”

va urma…

Etichete: creatii, diaree, trafic

O femeie in varsta de 44 de ani, din Rusia, a fost condamnata la 11 ani de inchisoare dupa ce si-a ucis iubitul, l-a transat si a facut mancare din el. Ea a gatit din barbat chiftelute, supa si carnati cu ficat si si-a invitat vecinii la masa. Acestia au intrebat de ce e carnea atat de dulce, iar femeia le-a replicat ca e foarte proaspata. Unul dintre invitati s-a dus la frigider sa-si ia o bere si a gasit mainile si picioarele barbatului. Oripilat, a anuntat politia. Femeia il omorase pe iubitul ei, din gelozie.

Stire preluata din ziarul Libertatea, luni 18 decembrie 2006.

Thanx to aiana.

[edit] Optional: dupa ce s-a citit articolul, se asculta melodia Rammstein - Mein Teil cu volumul dat la maxim.

Etichete: junk, mizerii, nervi, people

Va spun povestea a doi tineri care se iubeau unul pe celalalt si nu puneau nimic mai presus de dragostea lor. Pana cand prima ninsoare a unui Craciun trist a reusit sa le risipeasca visul. Un Craciun ai carui fulgi de zapada s-au asternut peste covorul amintirilor si peste frumoasele clipe petrecute impreuna de cei doi. O luna decembrie mai rece ca niciodata si mai neiertatoare decat insusi trecerea timpului. Aceasta este povestea lor:

Radu si Adina erau impreuna de un an si opt luni. Erau doi oameni simpli care trecusera prin multe si care iesisera din fiecare situatie cu fruntea sus si cu zambetul pe buze. Dragostea lor era mai puternica ca oricand si faptul ca aceasta exista cu adevarat era singura lor comoara, singurul lucru care ii facea sa simta ca traiesc cu adevarat.

Era a treia zi de iarna. Un inceput de decembrie care trecuse aproape neobservat. Timpul reusise insa sa-si puna amprenta peste relatia lor.
- Nu intelegi? Chiar nu intelegi ca mi-a ajuns?
- Nu mai spune asta. Stiu ca esti stresata. La fel sunt si eu. Poate chiar mai mult ca tine.
- Radu, daca nu ma ajuti, nu stiu daca o sa pot trece peste asta…
Si izbucni in plans. Radu o cuprinse in brate si cu grija ii sopti la ureche.
- O sa fie bine. M-am inselat eu vreodata?
- Nu… Imi pare rau ca am tipat la tine.
- N-ar fi mai bine sa-mi demonstrezi asta?
- Ba da…
Si il saruta pana cand un mic zambet aparu pe fata Adinei.
- Nu-mi vine sa cred. Zambesti?
- Nu mai fi asa de rau. Nu pentru asta te iubesc.

Cata dreptate avea. Micile momente in care cei doi erau nedespartiti erau cele mai frumoase. Radu avea 19 ani si era student in anul I la informatica. Visul lui a fost sa dea la Universitate. Ii placea sa scrie. S-a razgandit in ultimul moment. A ales viitorul in dauna unei slujbe prost platite. Adina avea 17 ani si era inca la liceu. Nu era o eleva de top, insa isi dadea toata silinta sa invete cat mai bine. Cand avea teze sau lucrari, nu o puteai dezlipi de carti si de caiete. Radu o privea mereu cum se agita.
- Mai lasa si tu cartile alea. Uite, ti-am pregatit o cana cu ceai.
- Stii bine ca daca nu termin capitolul opt, nu ma ridic din pat.
- Mai sa fie…
Intr-o secunda o cuprinse cu bratele si o ridica peste umerii lui masivi.
- Of, Radule. Iar te-apuca.
Si izbucnira amandoi in ras.
- Doar ma stii. Fac orice ca sa te vad zambind. Asa te-am invatat.

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramai la toate rece.

(Mihai Eminescu - Glossa, strofa I)

Era 19 decembrie. Ninsoarea se incapatana sa-si risipeasca fulgii nerabdatori. Adina terminase tezele. Luase cea mai mica nota opt, la informatica. Nu-i placea deloc materia asta cu toate ca Radu ii explicase intr-o seara fiecare linie de cod. Adormise cu cartea in brate. Era si el foarte obosit. Dar ii promisese. Nu-i placea sa nu se tina de cuvant. Intotdeauna isi respecta promisiunile. Chiar si cand avea prea multe pe cap. Era un om bun si foarte sufletist. Nu merita o asa pedeapsa din partea ei. Nu merita sa-i spuna ceea ce il va distruge complet. Stia ca n-ar fi reactionat urat, dar si-ar fi iesit din pepeni. Nu era o carpa. Ii spusese mereu ca vrea sa stie si cea mai mica minciuna. Avea tot dreptul.

A doua zi s-a decis. Pe seara nu a mai putut tine in ea fapta comisa. Abia se abtinea sa nu planga.
- Radu…
- Ce e, mami? S-a intamplat ceva?
- Am facut o prostie… Te-am inselat cu George…

va urma…

Etichete: creatii, diaree, trafic

Nu poti schimba nimic. E impropriu spus ca o sa reusesti. De fapt, e imposibil. Masina care te urmareste nu va ceda niciodata. Trebuie tu sa fi acela care nu va ceda. Ce zici, poti rezista? Prima la dreapta. Nu te mai uita la bordul masinii! Nu te va ajuta cu nimic daca o sa vezi cu ce viteza gonesti pe strazile pustii. Doamne, ce bine era daca nu te implicai in prostia asta. Toata treaba asta de rahat te poate costa viata. Inca mai esti constient de soarta ta, deci e bine. Ai grija la fundatura aia. E drum cu interzis. Ce mai conteaza? Sa-ti trimita amenda pe lumea cealalta. Nu-ti pasa. Masina aia oare merge cu aer? Nu poti sa nu te mai uiti in oglinda? Ai capatat un tic. Simti cum gatul ti se invarte ca si teleghidat la fiecare 10 secunde dupa nenorocita aia de oglinda. Trebuie sa vezi daca te mai urmareste. Cat dracu mai e pana in port? Stai, nu mai bine faci stanga si o iei pe la Opera? Da, cred ca e cea mai buna alegere. F**u-i curba ma-sii! Ai facut praf aripa dreapta. Asigurarea parca s-a dus de prin martie. Ce mai conteaza si asta? Sa mi-o repare tot pe lumea cealalta. Parca se vede ceva. Nu, nu masina cea negra. Aia e nelipsita. Se vede un vas. Aproape ai ajuns in port. Aici poti sa le pierzi urma. Nu trebuie decat sa ii fentezi printre lazile si containerele ametitoare. Ai grija la bariera. AI INNEBUNIT? Vrei sa te sinucizi? Ai batut atata drum doar ca sa le arati ca poti muri strivit de o bariera de fier? Of, Doamne. Chiar ti-ai pierdut mintile. Si muzica asta de unde naiba vine? Parca imi suna cunoscuta. A, da. E din Matrix, nu? Hahaha. Acum ce mai urmeaza? Poate doar sa vina agentii. Hahahahaha. Foarte nostim. Sa vina agentii. Stim sa facem haz de necaz. Ma enerveaza ritmul asta nenorocit. Ma scoate din sarite. Fa-l sa se opreasca. GATA. De parca m-ar asculta el pe mine. Si eu acum ce trebuie sa fac? Sa gonesc pana se termina melodia? HAHAHAHA. E clar, s-au enervat. Astia chiar au turbat. Ma intreb de ce trag in mine cu asa intarziere. Si-au adus aminte sau cum? Poate vor sa-mi demonstreze ca au pistoale de la mamica. Luati de aici nenorocitilor. In iad cu voi. Ce-a fost asta? Cauciucul. A bubuit pe dreapta. Sticle imputite. Port jegos plin de sticle imputite. Aici mi-e sfarsitul sau cum? Parca stiam. Poate trebuia sa nu fac asta. Dar cretinul ala o merita. Merita si ultimul glont pe care i l-am tras. Mie mi le da cineva inapoi? Mi le dati cu dobanda sau cum? NENOROCITILOR. Tot n-ati plecat? De unde naiba vin atatea scantei? Ah, da. Am uitat. De la roata. F**u-i… Ai grija la containerul albastru. O sa te izbes… … … … …

- Unde sunt? De unde-i lumina asta? Ah. Am un deja-vu. Am mai visat asta. Mi-am visat propria moarte. Hahahahaha. Nenorocitilor… … …

Pistolul se descarca in nopte. Portul fu zguduit in toate imprejurimile de sunetul asurzitor. Masina cea neagra disparu.

S-a zbatut, dar asa-i era sortit, sa moara azi. Un moment de reculegere…

[edit] Am scris articolul astfel incat se se termine pe ritmul de pian. Sper ca mi-a reusit :P

Etichete: creatii, feelings, framantari

Azi nu stiu de ce dar am fost intr-o pasa de Queen. Si pentru ca in ultimele zile mi s-au impartasit multe drame sentimentale, redau mai jos versurile din Too Much Love Will Kill You:

“I’m just the pieces of the man I used to be
Too many bitter tears are raining down on me
I’m far away from home,
And I’ve been facing this alone
For much too long

You’ll give your life
You’ll sell your soul
But here it comes again
Too much love will kill you,
In the end…”

Etichete: feelings, people

In lumea asta exista prea multi oameni cu prea multa imaginatie. Ma bucur ca unii inca stiu sa o foloseasca si nu o risipesc degeaba :P

Etichete: fun, games

Scriu acest articol ascultand melodia “Smokie - Lay Back In The Arms Of Someone” si gandindu-ma ca nu exista fericire fara persona iubita care sa te sustina la nesfarsit, care sa mearga cu tine pana la capatul pamantului si sa-ti demonstreze in fiecare secunda ca traiesti cu adevarat. Ar fi imposibil si totodata foarte gresit sa nu existe ceea ce cauti. Pana la urma nu trebuie decat sa vrei sa oferi si sa accepti sa ti se ofere. Cateodata ma intreb de ce e asa de greu sa te faci inteles. Stau si ma intreb de ce dupa ce stai cu o persoana care stii ca te iubeste si care te cunoaste indeajuns de mult ca sa isi dea seama ca ai face orice ca sa o faci fericita, nu vrea sa te mai bage in seama. Si nu mai poti face nimic. Normal ar fi sa cuprinzi in brate acea persoana si sa-i spui ca iti pare rau si ca o sa fie bine. Numai ca e prea tarziu. Te trezesti singur la marginea prapastiei, trecandu-ti prin minte numai lucruri pe care cu o zi inainte nici in gluma nu te gandeai la ele.

Acum trei luni incercam cu disperare sa gasesc butonul pentru “Rewind”. Acum nu mai am baterii la telecomanda. Si m-am impacat cu gandul asta.

Etichete: feelings, framantari, idei

La cerinte si insistente, l-am adoptat pe Tebby, un hamster dragalas care mananca numai capsuni :P De azi incolo il veti putea gasi in sidebar, de fiecare data cand vizitati site-ul :)

Etichete: blog, junk, spam, web

Orange iti ofera posibilitatea sa asculti muzica si sa vezi imagini si videoclipuri salvate direct in memoria flash a cartelei SIM+. Cartela SIM+ iti pune la dispozitie o memorie flash suplimentara de 128 MB, pe care o poti folosi cum doresti, pentru a stoca continut multimedia, personal sau de orice alt tip.

Cartela SIM+ functioneaza in orice telefon mobil, insa memoria flash de 128 MB este accesibila doar de pe un telefon mobil compatibil. Intrand in meniul SIM+ pe telefonul mobil ai acces la un continut multimedia variat: continut special 3D, ce poate fi vizionat cu ochelarii speciali inclusi in pachetul SIM+, wallpapere, videoclipuri si melodii.

Pe langa memoria flash de 128 MB, cartela SIM+ iti pune la dispozitie toate serviciile existente pe orice cartela SIM 2G Orange, accesand meniul Orange pe telefonul mobil. Aici gasesti servicii care iti ofera informatiile utile de care ai nevoie, iti permit efectarea de operatiuni si tranzactii de tip mobile banking, iti ofera posibilitatea de a salva si recupera contactele din SIM sau datele personale, de a trimite mesaje scrise catre grupuri de contacte si multe altele.

Cartela SIM+ 128MB costa 8 USD, fara TVA si este disponibila in orice Orange shop pentru toti abonatii Orange. Poate fi folosita cu orice telefon mobil, insa pentru a accesa memoria flash de 128MB aveti nevoie de un telefon compatibil (SPV C100 sau Sagem My700x).

Puteti schimba cartela SIM cu o cartela SIM+ 128MB la cel mai apropiat Orange shop. Doar titularul abonamentului sau o persoana autorizata pot solicita schimbarea SIM-ului.

Etichete: latest, utile