Formatia Vama Veche s-a destramat in toamna acestui an dupa noua ani de activitate. Insa nu cred ca aceasta stire mai semnifica o noutate pentru voi. Ca fan al acestei formatii, am fost la ultimul concert sustinut la Sala Palatului, vineri 9 iunie 2006. O prestatie incununata de succes, dupa patru ani de asteptare in care s-a acumulat foarte multa tensiune. Fanii doreau ceva nou si ceea ce au primit in schimb a fost mult peste asteptari. In melodiile aflate pe ultimul album Vama Veche s-au putut regasi acelasi ritm, aceeasi forta, acelasi spirit, acelasi dor de mare, acelasi etern femenin si aceeasi dragoste nebuna. Interconectarea dintre cantece si pulsul publicului a fost ceva nemuritor. Si probabil ca asa va ramane atata timp cat noua formula a Trupei Vama va pastra aceste trasaturi.

Pe de alta parte, desi la inceput am luat-o ca pe o simpla gluma, Trupa Veche se lanseaza oficial pe piata muzicala printr-un concert ce va avea loc pe data de 15 decembrie 2006 in Live Club. Evenimentul va incepe la ora 21.45, iar in deschidere formatia Compact va sustine un recital. Trupa Veche este grupul infiintat de catre fostii membri ai formatiei Vama Veche, Traian Balanescu, Liviu Manescu si Razvan Lupu (Lapi) impreuna cu chitaristul Marius Rosiu si solistii vocali Oana Maria Stoica (descoperita la karaoke) si Cristi Bondor. Desi nu s-a lansat inca oficial, Trupa Veche a sustinut deja cateva concerte prin cluburile bucurestene. Dintre piesele interpretate de formatie cu aceste ocazii, doar una face parte din repertoriul Vama Veche: melodia “Blood In Blue” compusa de Traian Balanescu, care apare pe albumul “Fericire in rate”. Alte cantece pe care membrii Trupei Vechi le-au interpretat pentru publicul prezent la primele lor spectacole sunt: “Caty”, “Shoo 2″, “Alunec”, “Strazile”, “Is It Really You”, “Peste cer”, “Deci 20″, “Poveste”, “D-ul. Feri”.

Nu vreau sa ma pronunt in privinta succeselor celor doua formatii dupa marea lor separare, insa cred ca mai degraba as ramane fidel cantecelor si glumelor lui Tudor Chirila. E doar o parere personala :P

Etichete: latest, news, people

And this is how dinosaurs dissappeared :D

Etichete: fun, idiotenii, video

Incep sa cad intr-o semi-paranoia. Cine, mai exact, citeste blogul acesta si cum se face ca la nici o zi dupa articolul meu referitor la cersetorii din metrouri, asist la o scena socanta?

Sa incep cu nervii provocati de nesfarsita birocratie din tara asta, care si-a intins tentaculele imputite si in mediul universitar. Cine naiba m-a pus sa-mi iau acu un an un angajament fatza de intreaga mea grupa nu stiu. Cert e ca eu si numai eu ma confrunt foarte des cu batjocura unor functionarase, respectiv a unor secretare. Duduia blonda de la secretariat imi zice azi senina (azi fiind deja a doua zi consecutiva cand ma duceam pentru aceeasi problema!) ca nu-mi poate primi abonamentele RATB ale studentilor (pentru cei care nu stiu, abonamentele necesare transportului studentului la facultatea de electronica aflata unde si-a intzarcat dracu copii este absolut necesar si conform legii se deconteaza!) Destul ca nu mi-ar fi primit decat abonamentele pentru ultimele 2 luni, neintzelegand dumneaei ca am colegi care trebuie sa primeasca milioane (!!) pentru abonamentele din lunile de vara si primavara ale anului curent. Domnisoara (blonda!! nu ca ar conta la meseria pe care o presteaza, toate fiind de aceasi teapa) imi zice asadar ca nu poate primi un tabel nominal care a fost completat jumatate pe calculator si jumatate cu pixu azi la facultate pentru abonamentele date in ultima clipa. Cu greu ma abtin sa nu-i adresez “urari calduroase” de sarbatori. Marele ei noroc a fost ca nu detineam in acel moment nici un obiect contondent in mana, nici macar o cana de cafea.

Scap de nervii de la facultate si ajung desigur la metrou, sperand sa ajung intr-un final glorios acasa si pe ziua de azi. In metrou am deosebitul ghinion sa ma asez langa o sursa de poluare care imi provoaca sila: o baba care parea scoasa din temporal, parea sa fie eterna baba cotoroantza din basme, care nu stii sa-i citesti varsta, doar sa presupui ca a depasit cu mult un secol de viatza. Facand o paranteza, in general, singurul lucru pe care il apreciez la mersul cu metrorex-ul este tocmai lipsa pensionarilor guralivi din RATB, a celor care sar cu gura sa le cedezi locul no matter what. Dar bineinteles exista si exceptii, baba din cazul de fatza fiind una din acelea de tzara, venite la oras pentru dreq stie ce motive si acum cerand tuturor lamuriri cum sa ajunga la nu stiu ce statie. Poluarea e simplu de inteles de unde venea…un nor puturos o insotea pe baba si jumatate de vagon se inghesuise in cealalta jumatate din cauza mirosului toxic. Iar eu eram exact langa sursa. Langa mine, o tanara care suporta mult mai greu, ma intreaba la un moment dat: “Ce statie urmeaza?” “Semanatoarea” “Mai rezistati?” (tinandu-si respiratia si varandu-si nasul in geaca) Eu zambind, incercand sa fiu calma: “Cu greu”. Si ma ridic si deschid geamul. Am facut-o pe tanara fericita. Mai fericita a fost cand s-a anuntat ca la Crangasi toata lumea trebuie sa coboare si sa schimbe metroul.

In fine, schimb metroul, am grija sa ma pun la distanta de data asta de sursa puturoasa si ajung sa traiesc episodul de revolta. Asist la o scena nemaintalnita in drumurile mele subterane, scena care m-a scandalizat. Un pusti cersetor pe care, culmea, il vazusem si dimineatza cand ma duceam la facultate, un baiat vai-mama-lui cu 4 degete lipsa de la piciorul stang, o adevarata sursa de poluare, vizuala de data asta, isi incepea monologul. Cand de nicaieri apare un agent de paza, unul din acele matahale fara prea multi neuroni, obisnuiti doar sa primeasca ordine si sa-si arate duritatea prin orice mijloc. M-am mirat sa vad cum il opreste pe baiat din monolog, ba chiar il trage pe sus sa se ridice din pozitia ingenuncheata. Cel mic incepe sa scanceasca, cel mare incepe cu amenintarile ca il va cobori la nu stiu care statie, ala micu ca nu ca il va duce la politie si incepe sa boceasca. Lumea din metrou se uita anesteziata la circul desfasurat, nimeni intervenind. Lucrurile se precipita cand metroul se apropie de Stefan cel Mare, unde pustiul urma sa fie dat afara din metrou si predat unei alte matahale care il astepta pe peron. Cel mic incepe sa se tranteasca pe jos, sa planga, matahala incepe sa dea in el si in cele din urma luandu-l aproape pe sus il da afara din metrou. N-am putut sa nu izbucnesc la un moment dat, impreuna cu alta tipa: “Dar nu mai da domne’ in el in halul asta, totusi!!” In momentul in care a fost dat afara un tip a exclamat: “Duceti-l domne’ in fatza la guvern sa vada si aia cu ce ne confruntam!”

Tare ma indoiesc ca il va duce cineva pe amaratul ala la guvern, la fel cum ma indoiesc ca si-a pierdut cele 4 degete de la picior printr-un nefericit accident. Cazurile acestea sunt insa pentru cei din politica doar statistici intr-o bucatica de hartie. Nu ei trebuie sa mearga zilnic cu mijloacele de transport in comun, nu ei trebuie sa se enerveze in fatza unui ghiseu, inecandu-se in birocratie. Degeaba s-a tot vorbit de salvarea acestei tari: generatia PRO care va face si va drege. Ma uit in jur si vad tineri resemnati cu soarta de cacat sau ambitionati sa plece in afara. Nimeni nu-i poate acuza de asta, intr-o tara in care ministrul educatiei are tupeul sa afirme ca Universitatile din tara sunt la acelasi nivel cu cele din afara si ca nu intelege migrarea tineretului!!

In concluzie, parafrazandu-l pe Mircea Badea, va zic: “Traim in Romania si asta ne mananca toti nervii!”

Etichete: framantari, junk, nervi

[edit]: A se citi pe melodia Florin Chilian - Zece.

In fiecare zi ma intreb cum ar fi fost daca as fi ramas la fel de fericit ca in ziua in care te-am sarutat pentru prima oara sau ca atunci cand mi-ai spui ca ma iubesti cu adevarat. Poate ca altadata as fi spus ca e doar un sentiment ciudat. Ar trebui sa nu ma mai mire faptul ca n-am timp sa mai sper. Nici macar nopatea nu stie de ce se simte asa de stinghera. O soapta imi spune sa nu privesc in urma si sa ma ascund. Nu pot. Un pas ma desparte de tine. As vrea sa-ti simt din nou buzele moi si sa-ti mangai fruntea rece si amortita de la vremea sucita de afara.

Te vad zambind. Ca atunci cand erai suparata si am spus o prostie. Un banc prost. Am ras amandoi. Iti mai aduci aminte? Vroiai sa ma bati cand te-am luat in brate si te-am sarutat. As fi vrut sa stii si tu. Am reusit sa aflu pana la urma. Am intrebat noaptea de ce fuge de mine. Mi-a raspuns: “Nu fug de nimeni. S-a facut lumina”.

Etichete: feelings, idei

…continuare

Tanara iese plangand pe la gura de metrou de la Romana, caci acolo coborase. Incepe sa mearga pe bulevard, uitandu-se in gol, cuprinsa de deznadejde, scotzand un fum gros de la tigara fumata febril. Se uita la vitrinele frumos aranjate, printre altele cu niste bannere pe care scria “Reducere 50%”… si se mai uita la ceva: toti oamenii care brusc se hotarasera sa mearga in directia opusa ei, si care brusc se hotarasera sa mearga numai in grupuri de cate 2, cupluri de hetero-, homo-, metro-, whatever… cupluri. Deprimant. Foarte deprimant.

NU, povestea nu se termina cum v-ati astepta, ca ea isi taie venele in parcul din fatza magazinului Unirea, nici ca va da din senin, ca in filme, de tipul dragutz din metrou, nici ca mai rau, va da o masina peste ea pentru ca nu era atenta pe unde merge… Nimic din toate astea, pentru ca nimic din toate astea nu ar reprezenta un eveniment cu o probabilitate crescuta de realizare.

Ajunsa pe la TNB, atentia subreda ii este atrasa totusi de catre un cuplu particular. Nota 10 celor care au fost atenti pana acum… era exact “idiotul” cu “curva blonda de la para-psihologie”. Si ei se plimbau ca porumbeii prin frig. Trece pe langa ei, el o observa. Sprancenele lui iau o forma de V intors, iritat de aparitia din fatza lui. Blonda (pe tocuri cui evident) il intreaba, patrunsa de schimbarea lui brusca de atitudine: “Ce e, iubitule?” (se vede treaba ca nu stia pana la urma “sa-l citeasca” atat de bine).

Intre timp, tanara cazuta de ceva timp in deznadejde si disperare, trecea acum usor intr-o stare profunda de nervozitate, era cuprinsa de o agresivitate iesita din comun: “Fir-ar mama ma-tii de curvar sa umblii cu fufa aia cu un singur neuron!! Acu’ ori niciodata ma infig in amandoi, le scot ochii nenorocitilor!!” Face un pas hotarat in directia lor, cand… un alt eveniment ii canceleaza actiunea. Fetitza cu brichete, saturata sa nu iasa in profit din afacerea cu cersitul, trece ca fulgerul pe langa blonda psiholoaga, ii suteste geanta (de firma, evident) si fuge cat o tin picioarele. O secunda… atat a durat totul, in acest interval “idiotul” si “deprimata” au schimbat niste priviri mai blande, pentru ca mai apoi el sa fuga dupa hoatza, incercand sa recupereze geanta celei care acum urla ca la usa cortului, pardon a “facultatii”. Fetitza n-a fost de gasit. Zambetul sarcastic s-a reinstalat pe fatza tinerei, care si-a urmat linistita plimbarea prin frig…

THE END

PS: Morala, pentru cei care n-au citit in prima parte ca, ideea pentru aceasta scurta povestire a venit citind blogul Danei Rogoz care era de parerea: “Totul este roz, si roz este tot…”, este ca nimic nu este roz, totul este defapt de un gri toxic si ca poate, lucrurile frumoase care ti se intampla numai tie (pentru ca tu esti mai norocos in momentul actual) ar trebui poate sa le tii pentru tine… ’cause, cum circula pe net: “Half of your perfomances are half chance!” si pentru ca:

“The best thing in life is free,
but you can give it to the birds an’ bees
I need some money, need some money
Oh, yeah, what I want
Your love gimme such a thrill,
but your lovin’ don’ t pay my bills
I need some money, need some money” (John L. Hooker - I need some money)

si, deasemenea pentru ca:

“Tell me how should I feel
When I know what I know
And my female intuition tellin me you a dog” (Beyonce - Ring the alarm)

Etichete: diaree, framantari

[Cu privire la acest blog... a se citi printre randuri fanteziile albe ale unei pseudo-vedete mioritice...]

Era odata ca niciodata (cam prin zilele noastre) o fetitza amarata, care n-avea ce manca, n-avea parinti, si ca sa se poata intretine vindea chibrituri la gura de metrou… de fapt daca ma gandesc mai bine, vindea brichete, plasturi cu rivanol, ziaru’ Ziarul & Libertatea cu fata de la pag 5… pentru some extra-cash mai batea si metrourile de pe linia M3 impreuna cu un verisor de gradu 2 si el ramas orfan si in ingrijirea ei… textul era simplu: “Doamnelor si domnilor aveti mila, daca aveti credinta in Dzeu, suntem 2 frati amarati, mama noastra ne-a abandonat, tatal nostru si-a pus capat zilelor acu o saptamana si n-avem din ce trai, dati-ne si noua cat aveti… pentru o paine nu pentru altceva!!” Dupa aia incepeau sa taraganeze intr-un ritm tribal aproape, un colind, acelasi, singurul pe care fusesera in stare sa-l invete: “Deschide usa crestine / C-am venit din nou la tine / Drumu’-i lung si-am obosit… / De departe am venit”. Cam pe la versul asta, ala micu’ incepea sa tuseasca foarte tuberculos (cred ca era pe fond de stress, din cauza melodiei). Cam tot acum, profitand de pauza din cantat, se trezea cate un mos pensionar: “De ce nu mergeti bey copii la scoala si veniti sa pierdeti timpul prin metrouri?”… bla bla bla… nu intelesese se pare prima parte a monologului: “suntem 2 frati amarati, mama noastra ne-a abandonat si n-avem din ce trai”.

In partea opusa a vagonului se afla o tanara. Statea jos. Avea privirea fixata pe un tanar dragutz, aranjat, de pe randul din fatza ei. Dar nu se uita la el, ci dincolo de el, la mersul trenului. Avea o privire destul de incrancenta…”Te-a parasit… get over it… wow, vei fi singura de sarbatori, de fapt nu, vei cu babacii, care te vor intreba again de ce te-ai despartit de el… si normal ca n-o sa le poti spune ca te insela cu o curva blonda, studenta la o para-psihologie, singura capabila sa-l inteleaga in adancul lui… ha ha ha!”. Un suras sarcastic i-a aparut in coltul gurii. “Daca nu-mi dau aia mai multi bani la salariu luna asta, am pus-o, va trebui sa le cer iar batranilor!” A disparut surasul, fiind inlocuit de o privire ingrijorata. Fetitza cu brichete se apropia cu semnalul sonor de scaunul tinerei impovarate de ganduri. “La naiba, ca inca nu mi-a venit… daca…? Oh NU!! Asta mi-ar mai lipsi, cadoul perfect de la nenorocitul ala!” “Drumu’-i lung si-am obosit… / De departe am venit…” Tanara, ajunsa in pragul disperarii, odata cu instalarea ultimului gand infricosator, izbucneste: “DA, si eu am obosit sa va tot aud cersind in fiecare zi nenorocita cu acelasi text idiot, cantand acelasi colind idiot fara nici un pic de voce si zicand in fiecare zi ca tatal vostru a murit acu o saptamana!!! Ce nu intelegeti ca nu avem bani sa va dam?? Mai taceti din gura si cersiti in tacere ca nu trebuie sa va ascultam noi zbieretele in fiecare zi!! Mars de aici ca nu primesti nici un ban!!” Brusc toti pensionarii si-au atintit privirile pline de reprosuri asupra tinerei, privita de toti ca scapata de la spitalul 9. Tanarul de pe scaunul de vizavi, however, o privea zambind aprobator. La urmatoarea statie tanara a coborat injurand si fiind la un pas de a izbucni in plans, ciocnindu-se pe peron de un Mos Craciun, putzind a coniac Unirea, care se indrepta spre metrou pentru o noua repriza de cersit.

to be continued…

Etichete: diaree, framantari

Mă trezesc brusc. Lumina puternică mă orbeşte şi-mi provoacă dureri. Închid repede ochii. Probabil că azi-noapte am adormit prea târziu şi acum Soarele e foarte sus. Mă bate grijuliu cu razele sale blânde: „Hai puiule scoală-te, e aproape amiază”. „NU vreau!” îi răspund eu îmbufnat de aşa obrăznicie. Cum adică: să-mi spună mie cineva ce să fac?! O adiere rece, de toamnă târzie în mijlocul iernii, mă cuprinde deodată. „Aha! Deci sunt la mila ta. Bine! Fie, mă trezesc.” Dau să mă ridic, dar o presiune oarecare îmi apasă picioarele. Este Tina, motanul meu. Nu întrebaţi pentru că nu are rost să vă bateţi capul! În plus, cică, aş fi şi medic veterinar. Poftim, să mai credeţi în zvonuri! Îmi retrag cu atenţie picioarele de sub el, să nu care-cumva să-l deranjez pe „prinţes”. Are obiceiul să doarmă deasupra plăpumii, n-am înţeles niciodată de ce. În fine, ajung în capul oaselor, fac câteva mişcări de re-învigorare în faţa geamului, mă îmbrac şi încerc să mă duc la toaletă. „Ocupat!” E na! Cum naiba se întâmplă că atunci când am eu nevoie de toaletă, absolut invariabil este ocupată. Teoretic, în contextul acesta, nu ar fi trebuit să folosesc termenul de „absolut”, dar eu nu sunt de acord. E prea mic acest termen pentru a descrie exasperarea mea! Sunt unii oameni, „dom’le”, care îşi petrec jumătate din viaţă la toaletă, jumătate trebăluind cine ştie ce prin casă, jumătate la serviciu, iar restul o dorm! Nu vă iese la socoteală? Nu zău!? Nici mie! Şi asta se întâmplă în fiecare zi. Să ştiţi că ăia de le şcoală nu ne învaţă nimic util. Numai lucruri utopice. Spre exemplu, în primul an de şcoală, după ce învăţăm cifrele, trecem la operaţia de adunare, unde aflăm că din unu cu unu rezultă doi. Teoretic. Practic se întâmplă în felul următor: am 100 lei într-un cont curent la o bancă oarecare; mă duc să mai depun 100; bun, prin urmare, 100 cu 100 ar face 200 lei, dar la extrasul de cont nu pot decât să citesc că am 195,49 lei; mă duc către duduia de la ghişeu, hotărât să o fac albie de porci, chiar dacă nu este ea de vină, ci ăia din birourile de la etajul următor la care oricum nu ajung niciodată; pe drum mi se face lehamite ştiind dinainte ce mi se va răspunde. Prin urmare, pentru învăţăcei, operaţia matematică ar trebui să fie predată aşa: unu plus unu fac doi, Minus comisionul bancar, Minus taxa de administrare, Minus bacşiş şi Minus rotunjire-că-doar-nu-vrei-să-te-trăznească-de-la-atâta-metal. În final constatăm că unu plus unu fac unu (sigur) şi ceva după virgulă (variabilă), în funcţie de Bancă, Ospătar şi Vânzător (constante), în care variabila tinde spre zero dacă cele trei constante sunt întrunite într-un singur individ. Exact când îmi termin raţionamentul eliberează mama baia. O salut. Mă salută, mai mult printre dinţi şi-mi aruncă şi o şopârlă: „De fiecare dată când sunt la baie, ai tu nevoie de ea!”. „C’est la guerre!” îi zâmbesc eu fericit că nu sunt singur în durerea mea. Dau drumul la apă. Nu curge nici cea caldă, nici cea rece. Doar cea gheaţă. Îmi aduc aminte vag, că aseară, când am venit acasă, parcă am zărit un anunţ pe alocuri rupt, în holul blocului: „Apa caldă… mâine…Vă mulţumim pen…Adm…” Abia acum îi cuprind pe dea-ntregul filosofia. Era prea profundă aseară. În rest nimic.

Etichete: diaree, feelings, framantari, junk

S-a intors ceata. Asa subit. Mi se pare mai mult decat minunat. Imi place sa cred ca mirosul de fum si de gunoaie pe care le simt acum mai pregnant decat alte dati este acelasi ca cel al vechiului Bucuresti. Mai mult, seara, cand ceata este mai deasa, nu poti vedea foarte departe ceea ce ma face sa sper ca, poate, dupa ceata din fata, gunoaiele se vor termina iar civilizatia isi va face din nou aparitia.

Etichete: junk, latest

Gizaz O_O

Etichete: fun, idiotenii, nervi, vizuale

Stiati ca Dana Rogoz are blog? Daca nu, click aici. Eu l-am descoperit din pura intamplare in timp ce navigam pe Google.

Etichete: junk, people, romania, spam

Va prezint frumoasa calatorie a pinguinilor povestita de un saxofonist care avea o iubita la Frankfurt. Cei care nu inteleg mesajul filmuletului, le recomand multiple vizionari.

Etichete: fun, video

emo definition: Like a Goth, only much less dark and much more Harry Potter.

emo about emo: “Emo” is not short for “Emotional.” “Emo” does not mean Taking Back Sunday and Dashboard Confessional, despite what MTV has lead you to believe in the last few years. “Emo” is not sidebangs, tight pants, and male vocalists who sing like little girls about their failed relationships. “Emo” is not the use of diluted, meaningless metaphors and similes such as “My arms are like pinecones,” and most definitely is not the rampant use of words such as “autumn,” “heart,” “knife,” “bleeding,” “leaves,” and “razorblade.”

emo feelings: You cannot get laid and cry all day long about it.

emo conversation:

girlfriend: C’mon, lets have sex.
boyfriend: I’m too sad to have sex.
girlfriend: I’m sad too. Let’s have sex and cry.
boyfriend: I’m already crying.

emo picture:

emo guy in love with his pikachu.

Etichete: diaree, people, trafic

Cum naiba ne pot face asa ceva, cand au zis initial cu totul altceva? / Cum pot sa-si bata in halul asta joc de noi? / As fi vrut sa stiu adevarul… / Ce numesti tu magarii? / Veniti pe rand la catedra sa predati lucrarile / Don’soara unde mergeti, inapoi in banca, inca nu v-a venit randul / Il *** in **** de jegos, strutzu’ mortii lui !! / Vine vacanta si avem de facut toate laboratoarele, de invatat pt colocvii… / Ma *** pe el de cretin pt ce mi-a facut ca oricum nu mai aveam timp de relatia aia in timpul partialelor / Am visat asta-noapte ca ne intersectam acolo si regreta… / Cum dracu am putut sa fiu atat de blonda incat sa incurc transformarea din cm^-3 in m^-3… / I need a break, vreau un loc linistit / Sa-mi plateasca decanu’ sanatoriul, pentru ca o iau razna si gandurile mi se invalmasesc in cap fara nici o ordine logica… / Ce cacat de imprimanta de i s-a dus tusu asa repede / Si ce plm de melodie e asta, s-o skimb ca ma zgarie pe creieri / Ce-i cu aurolacu asta care canta ingrozitor colindu ala si ma zgarie pe neuron?? Taci in p***a ma-tii!! / Ce facem de rev, am chef de o bucatica din *****…iar ai o obsesie cu el? / Ce fufa, cum naiba poate sa umble pe tocurile alea cui? Curva… / Hai sa ma uit la tv, ce cacat, n-am la ce sa ma uit! / AH, iar ma dor incheieturile si imi trosneste gatul / Ce e zgomotu asta, ah, vecinii aia de sus, lua-i-ar naiba de bivolar-fans! / La naiba, trebe sa arunc iar bani pe xerox / Iar m-a pocnit o migrena si mi se zbate un ochi / Vreau liniste, TACERE!!

Etichete: framantari, idei, mizerii, nervi, people

Dupa postul lui Dan despre sexul oral, vin si eu sa adaug ceva acestui weekend nonconformist. Am vazut azi destule nebune pe Yahoo! Messenger care vai, vai, la multi ani Brian Molko, cel mai sexy si cel mai frumos, sa ne traiesti si alte boschetarii d’astea. Tin sa le transmit un mesaj. O marioneta cu look de gay, corp de femeie si voce de copil abia trecut la pubertate, care mai este si bisexual pe deasupra, nu are cum sa fie sexy. Poate in mintea bolnava a unor asa-zise “roacheritze” care in tinerete au ascultat-o prea mult pe Britney Spears si care acum au ditamai posterele pe usa si pe pereti cu Placebo, poate pentru ele o fi asa. Insa ma indoiesc.

De ce nu va cred? Pentru ca domnul Molko (azi sarbatorit) nu e de voi. V-ar putea atrage oricand intr-o orgie de 4-5 persoane, inclusiv cu catelul si chitara, ca sa fie complet meniul. Intelegeti ideea? Si ar fi pacat ca societatea sa verse lacrimi de mila pentru voi cand urlati cu gura de sarpe si faceti orice ca sa va urmariti interesele.

Spun asta pentru ca in ziua de azi orice nine sau ten-grader care asculta Placebo si/sau Linkin Park se crede mare “roacher”, intra pe diverse forum-uri doar ca sa arate cat de “bazat” e si tuturor persoanelor cu care intra in contact le lasa impresia de mare depresiv/depresiva. Pe scurt ar fi “Get a life”, dar asta ar insemna ca v-as da un sfat. “Go watch Jetix” or smth!

Si “Happy Bi-Day” Molkusor! Poate mori maine si ne faci pe toti fericiti :))

Etichete: junk, nervi, people

Where is the love?

Etichete: feelings, idei, vizuale