Simt nevoia sa va impartasesc o zi de examen in respectabila Universitate Politehnica Bucuresti. O sa incerc pe cat posibil sa ma cenzurez (la cat de mult am injurat zilele astea 2) pentru a nu va influenta in nici un fel parerea pe care o sa vi-o formati. Multi dintre voi au patit probabil lucruri similare in alte facultati. Partea grava din toata povestea este ca nu avem curajul si poate istetimea incat sa luam atitudine si, in acelasi timp, sa minimalizam riscurile de a ne periclita viitorul ca urmare a actiunilor noastre de revolta.
Examen la matematica. Profesorul, personaj “citit” din timpul anului ca un om “deranjat”. Se va vedea in final ca fusese “citit” prost de catre niste studenti naivi, inca nepervertiti de catre sistemul corupt al patriei.
Dupa indelungi pregatiri de genul: “Caietele de probleme puneti-le teanc in partea asta, carnetele de note cu buletinul inauntru in partea asta… lasati bagajele la cuier… foile de formule aici…”. Da, intelegerea era ca in cazul in care foile de formule respecta multiplele cerinte ale stimabilului domn profesor universitar, dumnealui o sa ti le dea pentru 5 minute (nu mai mult!) sa le consulti, neputand sa le mai ceri dupa aceea. Ok, inca eram capabili sa ne adaptam regulilor.
Dupa jumatate de ora apare EA. Zana zorilor sau “stimulentul” unor profesori prea batrani. Ea este SEMINARISTA! A cui? A noastra? In niciun caz, n-am vazut-o nici unul din serie in timpul anului, dar nu stiu cum se face ca apare la examene. Si la acest stimabil prof si la alt stimabil prof care ne-a incantat cu alte cunostiinte matematice vara trecuta. Ea este ajutorul, spiridusul pus pe sotii, glumitze deocheate, menite sa descretzeasca fruntea batranului profesor universitar, care se lupta cu probleme financiare, precum se plangea in timpul anului (luati aminte la semnalele “subliminale”).
Dra seminarista: “Vai, X… ne-ai adus cafelele asa amare… amare ca viata! Se poate? Sa stii X, ca ti-ai facut-o cu mana ta! Si ce-si face omul cu mana lui se numeste LUCRU MANUAL! Hahahaha…”
Profesorul: “Hahahaha…”
Student: “As dori sa consult foaia de formule, va rog.”
Dra seminarista: “Pai vino s-o iei. Sari banca! Ce nu stii sa sari? Vrei sa te invat eu? Hahaha!”
Student: “Nu-mi gasesc foaia de formule si am pus-o aici pe catedra ca am consultat-o si la partea de final” (acu se refacea partialul, picat de catre toata seria).
Dra seminarista: “Nu stiu draga. Daca nu e acolo, inseamna ca nu e! Domnul profesor a iesit din sala, doar n-ai vrea sa ma duc sa-l intreb ce-a facut cu foile voastre de formule! Si oricum trebuia sa le stiti pe dinafara!” (nesimtire crasa, aere de profesoara titulara, atitudine de educatoare de gradinitza care ii bate pe copilasi la popou cand fac in pat).
Student: “Dna. Profesoara, avem nevoie de foile de formule. Aveam o intelegere cu domnul prof si ne-a zis ca avem acest drept, de a folosi aceste foi!” (studentul usor precipitat, stresat de timp, de faptul ca foile nu mai apareau, profu nici el, iar tot timpul examenului stimabilele cadre universitare conversasera si facusera glume de prost gust la adresa studentilor, in definitiv o atmosfera complet daunatoare oricarei incercari de concentrare pe subiecte).
Dra seminarista: “Si poate ca io nu am chef sa va dau foile de formule, na! Poate io am alte reguli!” (incercare disperata de a-si impune o autoritate care nu-i apartine).
Dupa ce, in graba, dra seminarista si-a depus efortu sa corecteze lucrarile de final, comentand neincetat la lipsa noastra de neuroni, a plecat. Lasandu-l pe marele guru al matematicii sa se confrunte singur cu corectarea lucrarilor de partial.
Dar avand in vedere ca dumnealui are o conceptie matrix-iana despre viata, conform propriilor spuse la seminar: “Stati linistiti, ca voi nu puteti sa ma enervati, pentru ca voi nu existati… ah, stati calmi, ca io-s de parerea ca nici io nu exist… (dar asta e o filozofie care va depaseste, probabil ca gandea)”, drept urmare a “corectat” lucrarile de partial in stil Matrix: se uita fff concentrat (probabil) fix 5 sec la lucrare, zicandu-si ca lucrarea aia de fapt nu exista… si drept urmare dand niste puncte din neantul cunoasterii sale matematice. A urmat un ritual pe care fiecare student, care dupa parerea stimabilului trecuse desi n-ar fi meritat, trebuia sa-l implineasca intocmai.
Profesor: “Tu, conform regulii mele ar trebui sa dai din nou. Asa ca du-te pana la usa si intoarce-te.”
Student (prostit, dupa ce realizeaza pirueta pana la usa): “Dar cum… la subiectul 3 nimic? Vorbim despre acelasi lucru?”
Profesor: “Da da da… nu ma pune acuma sa mai caut biletu… acum ca ai venit din nou, te consider trecut. 5!” (ranjet larg, pervers, insirat pe toata fatza incaruntzitului).
Studentul iese tampit din sala de examen, injurand de mama focului. Altii mai putin “norocosi”, care probabil nu au respectat ritualul intocmai au fost picati.
Din alte surse, dupa examen, ni se dezvaluie realitate simpla si cruda. Omul nu era numai “deranjat”, ci si dornic de CEVA, care sa-l insenineze… ceva material!
SINTEZA
Am ajuns la o rascruce. Toti tinerii din tara asta trebuie sa aleaga. Exista 3 posibilitati:
1. Accepti si te integrezi in sistemul corupt din tara.
2. Nu accepti sa dai spaga, adoptand o atitudine mioritca, fatalista, de genu: ce-o fi o fi, indurand toate porcariile de la cei din sistemul corupt.
3. Adopti o atitudine revolutionara, incercand sa lupti cu sistemul!
Problema cu nr 1 este ca adoptata nu face decat sa transmita aceasta infectie mai departe, generatiilor viitoare, intr-un final ajungandu-se la cangrena societatii romanesti. (Sa speram ca n-am ajuns deja in acel stadiu!)
Problema cu nr 2 este de principiu: accepti, asemeni ciobanasului din balada sa ti se dea in cap, te lasi indobitocit, dezavantajat in prostia ta. Intr-un fel ti-ai zice ca ai demnitate pentru ca refuzi sa dai spaga, dar defapt daca nu adopti macar varianta nr 3 aflata la polul opus, inseamna ca nu ai suficient sange in vine, incat sa-ti risti “binele” apropiat pentru un bine pe termen lung.
Problema cu nr 3 este reprezentata de CEILALTI. Nu poti actiona pe cont propriu. Te vei lupta in majoritatea timpului sa incerci sa-i unifici pe cei de la nr 2, incercand sa-i atragi de partea ta, convingandu-i sa renunte la modu de gandire ancestral,si adoptand ceva nespecific acestui popor: atitudinea de luptator inteligent.
A nu se intelege ca prin categoria nr 3 ma refer la indivizi gen Apostol Bologa sau Gelu Ruscanu, exponenti ai unei dreptati absolute. Acestia esueaza de fiecare data. Nu. Aici vorbesc despre gasirea unei metode de a lupta inteligent cu armele lor: regulamente, legi, flagrante, mass-media, internet etc.
Etichete: diaree, feelings, framantari, nervi
