PNL si-a facut blog
Din categoria “Cat de comunist pot sa fiu daca am pula mica”. Reteta o aflati aici.
ATENTIE: Cititul fara limita a mancatorilor de rahat dauneaza grav cerebelului.
Din categoria “Cat de comunist pot sa fiu daca am pula mica”. Reteta o aflati aici.
ATENTIE: Cititul fara limita a mancatorilor de rahat dauneaza grav cerebelului.
Ce mai e la moda in ziua de azi:
Salutare, oameni buni. Sunt un retardat mintal care abia daca a dormit in ultimile 168 de ore. Am asteptat toata viata momentul asta. Pentru asta m-am nascut. Nu-i asa ca-i minunat? Am propriul meu iPhone. Ma simt atat de gay. E o senzatie de nedescris. Tot ce-mi mai ramane acum e sa ma duc si sa ma fut in cur cu el. Sunt foarte emotionat. In sfarsit, mi-am atins scopul in viata. Sper sa reusiti si voi sa vi-l atingeti.
V-am pupat.
Semnat, retardat universal fara viata sociala.

Lumea crede ca sunt un om imposibil, o persoana care nu stie sa ierte si care ar vrea sa bata in fiecare minut cate un specimen mai enervant. Eu acum stau si ma intreb, de unde atata rautate?
Nascut in zodia Fecioarei, crescut pe strazile din Rahova si domiciliat in cartierul Obor, va spun cu mana pe inima: NU port pica nimanui. Va iubesc din tot sufletul.
Cine ma stie, cunoaste.
Japonezii sunt niste fiinte geniale. Au o imaginatie mai bolnava ca ideile mele. Dovada clara o aveti mai jos. Sper sa fiti uimiti.
S-a lansat proiectul “Escapada in culori”, o productie 100% nimic.org. Pentru detalii mai in amanunt, click aici. Daca va avea succes, ramane de vazut. Orice membru e binevenit. Descrierea proiectului o aveti mai jos.
“Escapada in culori” este un proiect nimic.org fondat de Andrei si Nicoleta, cu ajutorul si sustinerea lui Eugen, respectiv Mihai. Acest proiect se vrea liber si deschis tuturor celor ce vor sa ni se alature. Pentru inceput, este considerat a fi unul interior, insa cu timpul poate evolua intr-o forma de promovare online a celor ce vor sa-si creioneze gandurile. Ganditi-va ca este un fel de “ziar mai ciudat, fara bariere”.
Tema generala nu are un subiect static, insa vom incerca sa ne confruntam gandurile si sentimentele comune. Acestea fiind spuse, va dorim lectura placuta.
Echipa “Escapada in culori”
Vorbeam mai devreme cu Nicoleta si, din aberatie in aberatie, am ajuns la concluzia ca viata poate fi colorata in toate domeniile imaginabile. Ca exemplu, va dau hartia igienica pe care eu, tu si restul lumii o avem la toaleta, facuta sul si asezata cu grija pe acel suport metalic, bine prins in perete. Si daca nu v-ati prins despre ce vorbesc, sa zicem ca avem urmatoarea intrebare: “De ce dracu trebuie sa fie tocmai roz?”.
Hartia roz a fost, este si va fi o mare problema. Dar sa zicem ca acelasi tu si restul lumii (persoana mea nu agreeaza acest tip de hartie) sunteti de acord cu aceasta culoare si nu aveti nimic impotriva ei. Nu va cred! Daca te potrivesti in descrierea “barbat, 27, manager firma, 500 de angajati, salariu mediu, ador sa ma sterg la cur cu hartiuta igienica de culoare roz si trebuie sa-mi mint prietenii cu asta ca nu cumva sa ma fac de cacat”, inseamna ca ori ai ceva la cap, ori esti cat se poate de gay. Ori ai ceva la cap.
Si daca acelasi tu, care faci parte din aceeasi lume ramasa pe aceeasi planeta si te afli la aceeasi masa cu prietenii, evita sa-ti divulgi acest intim secret. Evita orice aspect legat de o presupusa asemenea discutie. Ideea trebuie sa moara in acelasi loc in care a fost conceputa. Adica in mintea ta.
“Aseara cand am ajuns acasa, am simtit un fior in stomac. Burta ma injura si vroia sa-mi demonstreze asta cu tot dinadinsul. Dupa lungi refuzuri, am cedat nervos. Am deschis usa incaperii pe care o vizitez zilnic si m-am asezat pe colacul rece. Trebuie sa recunosc ca m-am cacat cu o pofta de nedescris. Nu face nimic. Curul meu pretios a avut un tratament pe masura. A fost alintat cu catifelata hartie roz care statea cuminte la locul ei. Viata e un curcubeu. Daca nu va place culoarea roz, imaginati-va ca m-am sters la cur cu o hartie de culoare verde. Si ca atunci cand am tras apa, s-a transformat in hartie de culoare albastra. Sau daca stau bine sa ma gandesc, era mov. Nu conteaza asta. Am fugit de acolo cat am mai putut. Mirosul isi facea simtita prezenta”.
Am observat ca romanul, orice ar face, stie intotdeuna sa-si pastreze zambetul pe buze, indiferent de situatie. Poate ca e o stare pe care am mostenit-o sau poate ca am capatat un reflex automatizat care ne invata sa tratam lucrurile cu haz. Haz de necaz mai degraba.
De exemplu, ce ar zice un student care ar avea de dat mai mult de 3 restante in toamna? “Da-i dracu ca ei sunt prosti. Eu am invatat cat am putut. Asta e. Acum sunt obosit si ies la o bere”. Ce ar zice un tip care abia a fost dat afara de la slujba? “Ce retarzi. Nu ma merita”. Ce ar zice o tipa care abia a fost parasita de iubitul ei? “Imi bag picioarele. Trei ani de zile cu un idiot. Macar l-am supt de bani”.
Si exemplele ar putea continua. Imposibil sa nu fi trait asa ceva pana acum. Curios e ca nu ma bucur ca-s roman, ci ca sunt mandru de multitudinea de atitudini pe care le aplic in viata de zi cu zi. Acel zambet interior care nu dispare niciodata face toti banii.
Praf in ochi, soare usturator, temperaturi de aproape 50 de grade, pamant crapat si seceta cumplita. Nu vorbim de desertul Sahara, ci de tara noastra, in acest moment. Zilnic, sute de oameni lesina din cauza caldurii insuportabile, iar inimile unora dintre acestia au incetat sa mai bata. Canicula care s-a abatut asupra noastra lasa in urma grave cicatrici. Ne topim curand?

Detalii amanuntite aici.
Comanescu ne-a dat la ziar. Mai precis, in Adevarul. Ne aflam pe locul 13, deci inseamna ca lumea ne citeste. Descrierea si articolul mai jos.
13. Nimic.org: 262/15.298. O reţea cu o pagină de intrare constituită din feed-uri rss, adică really simple syndication – tehnologie care permite gruparea în ordine cronologică a sumarelor însemnărilor.
Articolul complet il gasiti aici.
Va prezint varianta “Tatal nostru” pentru blogosfera romaneasca. Fiind creatie proprie, va dau liber sa o puneti pe bloguri.
Blogul nostru care ne esti pe server,
Sfiinteasca-se postul tau,
Vie popularitatea ta,
Faca-se commentul tau,
Precum laude asa si critici acide.
Traficul nostru cel de toate zilele,
Da-ni-l noua astazi
Si ne iarta noua libertatea de expresie
Precum si noi iertam invidiosilor nostri.
Si nu ne duce pe noi in pana de idei
Ci ne izbaveste de copy/paste,
Ca a noastra este blogosfera,
Ideea si tastatura,
In numele browser-ului,
Al monitorului
Si al sistemului de operare,
Amin.
Intotdeuna am vrut sa traiesc intr-o lume perfecta. O lume in care sa am posibilitatea de a modela flexibilul si de a modera surplusul. O lume in care sa cred ca pot sa am totul. Stiu, e un sentiment ciudat, insa singurul care imi poate alimenta visele. A crede inseamna a imagina si a imagina inseamna a da viata. Creatia este singurul motiv pentru care, noi oamenii, ne bucuram indeajuns ca sa captam priviri uimite si intrebatoare asupra lucrurilor la fel de ciudate.
Fiinta umana poate fi considerata creatia suprema, solutia tuturor ipotezelor vietii. Cu cat suntem mai speciali, cu atat suntem mai diferiti. Impreuna putem transpune visul in realitate, iar separat putem modela prin dorinte, reguli care se aplica in viata cea de toate zilele. Traim, deci putem da nastere unui zambet.
Duminica, mai precis in data de 24.06.2007, am reusit sa ne adunam mai multi “nimici” si sa punem tara la cale. Prezenti la reuniune au fost urmatorii: Omu’ Negru (Eugen), Chuck Norris (Narmer), Hard Smoker (Nix), Mad Goose (CoolGoose), Evil One (Passive), Don’t Give A Fuck (Nicoleta), Ad Freak (Redecs) si King Of Thoughts (Subsemnatul).
Am facut glume, am ras, am baut, am facut misto, inclusiv de Eugen care la randul lui a amenintat cu suspendarea masiva a conturilor tuturor persoanelor prezente la fata locului. In concluzie, ne-am distrat.
Am constatat insa ca toti suntem la fel de bolnavi si nesanatosi. E ceva normal, nu? Sunt curios cum or fi colegii nostri din provincie. Apropo, cand naiba ne strangem si noi cu totii la o terasa pentru o bere, doua?