22.07.2007

O zi pe cat de linistita, pe atat de calda. Cea mai calda de cand sunt aici. Si culmea e ca de dimineata zaream o gramada de nori pe cer. La pranz, aerul nu se putea respira, iar in casa stateai ca intr-un vulcan. Singura modalitate de supravietuire a fost sa ma retrag intr-un pub.

Pe la ora 17 cand s-a mai retras caldura, am fost la ultimile cumparaturi. Fiind si duminica, multe magazine erau inchise de la ora 14. Cu toatea astea, am gasit niste chestii dragute pentru persoanele dragi si pentru acasa.

Seara a trebuit sa fac un drum obositor cu masina pana la Anzio. Acolo am nimerit la un festival cu muzica si mancare in aer liber. M-am simtit ca la mine la tara, cand eram mic si mai mergeam pe la targuri. O atmosfera super, care mi-a trezit multe amintiri placute.

Drumul la intoarcere a fost aglomerat si plictisitor. Ca sa treaca timpul mai repede, am ascultat romante italiane. Am ajuns acasa pe la vreo 00:20 si abia daca mai am puteri sa va scriu.

Maine am tren la ora 8:50 cu directia Venetia. Am vorbit cu Narmer si ma asteapta la gara. Sper sa ne auzim cu bine de pe tarmuri nordice.

23.07.2007

Am dormit doar 3 ore azi-noapte si restul somnului de frumusete mi l-am facut in tren. Mai mult am motait, cu ochelarii de soare pe ochi si cu bagajele la picioare. Nu mi-am facut nici o clipa probleme cu referire la hoti, deoarece orice persoana care intra in tren era verificata si figurile intalnite nu pareau asa de dubioase precum cele de la noi.

Am ajuns in gara la Venetia Mestre pe la ora 13 si eram mort din toate punctele de vedere. De foame, de sete si de oboseala. Pe Narmer l-am gasit putin mai chel decat era in Romania, mai bronzat si cam ganditor. Ca sa fiu concret, tot drumul nu stiu daca a scos mai mult de 50 de cuvinte. I-am aratat pozele de la ultima intalnire nimic.org si am vorbit despre toate non-sensurile noastre.

Vremea in nord e mult mai acceptabila decat cea din sud, cu toate ca nu sunt decat cateva grade in minus. Doar ca aceasta diferenta se simte radical. Aici poti sa respiri mai linistit, nu te trec toate transpiratiile daca stai mai mult de 5 minute la soare si nu te deshidratezi asa de des ca la Roma.

Oraselul in care stau se numeste Motta di Livenza si este foarte linistit. Nici nu iti dai seama ca este populat. Ai impresia ca toate casutele ii tin pe localnici prizonieri inauntrul lor. O senzatie cat de cat placuta.

Am facut un dus, am mancat si am stat putin pe net. Am citit toate mesajele pe care mi le-ati lasat si am zambit din nou la mesajul Iuliei, care s-a dus la mare fara mine. Sper sa-mi aduca si mie niste raze de-ale soarelui constantean. Si sa nu uite ca i-am promis ca ii fac cu mana de fiecare data cand e trista si uita sa zambeasca.

Sper ca maine sa va pot spune mai multe. Acum sunt foarte obosit. Ne auzim curand.

24.07.2007

Prima zi in Motta. Am hotarat sa ma relaxez si sa cunosc mai bine imprejurimile. M-am trezit la ora 9, am servit micul dejun si am facut un tur al oraselului cu Narmer. Ne-am oprit pe o banca pe marginea lacului si am stat de vorba pana in jurul pranzului.

Cum am mai zis si ieri, aici este foarte linistit. Pur si simplu nu stiu cum pot localnicii sa traiasca intr-o asemenea armonie. Daca ma chinui putin, pot auzi bazaitul oricarei insecte care zboara nevinovata pe langa mine.

Dupa aproape 3 ore de plimbare, ne-am intors acasa, am mancat si ne-am odihnit putin. Mai spre seara, am fost la cumparaturi si am reluat intr-o mica parte din plimbarea prin orasel, de data asta cu aparatul foto. Noaptea am observat ca se populeaza cu tineret prin putinele localuri care mai sunt deschise.

In principiu, aici poti avea o viata foarte linistita daca nu ai cunoscut niciodata Bucurestiul. Ca daca l-ai cunoscut, iti dai seama ca iti lipsesc multe. Alea multe si proaste, dar iti lipsesc. Sunt ale tale si oricat de mult ai vrea sa inlocuiesti, nu poti.

25.07.2007

M-am trezit la ora 6 in creierul diminetii si abia daca am nimerit baia. Obosit mort dupa o noapte de jucat in prostie Diablo 2, am hotarat sa nu mai repet experienta. La ora 7 am pornit cu parintii lui Narmer in directia Milano.

Drumul a fost foarte obositor. Am ajuns la destinatie la ora 11 si abia daca se mai putea respira de cald. Am constatat ca si in Milano sunt foarte multi romani si majoritatea tigani. Ma intreb oare, daca scapam pe undeva de ei? Cea mai comica faza a fost cand s-a oprit in fata noastra o masina cu doua ciori care vroiau sa ne vanda telefoane mobile. Nu stiam cum sa-i strang de gat mai repede. Dar acum m-am lamurit cum fac tiganii bani in strainatate.

Am vazut marele San Siro. Seamana mai mult cu o gara gigantica. Constructia insa este foarte impresionanta si nu rateaza ocazia de a te lasa cu gura cascata. Am facut poze pentru amintiri. Seria A e in pauza competitionala, asa ca momentan nici vorba de meciuri interne.

De la Milano am pornit in directia Verona, spre renumitul balcon al Julietei. Verona este un orasel foarte dragut, plin de turisti englezi, olandezi si australieni. In principiu, am auzit foarte multa engleza. Din nou, mentionez caldura care te topeste pur si simplu.

Dupa o ora, ne-am luat zborul si am pornit spre casa. Seara am mai avut puterea de a ne plimba cu bicicleta prin imprejurimi. Ce sa-i faci, vechile placeri ale vietii nu se uita niciodata. Pana la noi aventuri, va salut si va las cu bine.

26.07.2007

Zi mai linistita. M-am trezit pe la ora 11 si dupa o noua plimbare prin imprejurimi, mi-am facut de lucru prin casa. Aici avem Digi TV si prindem majoritatea canalelor romanesti. Doar ca inafara de buletinele de stiri, nu prea ma atrage nimic. Parca si mania cu internetul am trecut-o undeva pe la fundul listei cu lucrurile pe care vreau sa le fac. Nu de alta, dar e si pacat sa stai cu ochii in calculator cand ai atatea de vizitat. Asta o pot face linistit cand ma intorc in tara.

Dupa ce am mancat, am hotarat sa mergem la mare. Nu am retinut numele localitatii, asa ca sa nu aruncati cu pietre in mine. Marea calda, fara valuri si soare din belsug. Am o manie cu culesul scoicilor. De fapt, am cules scoici de pe fiecare plaja pe care am fost.

Dupa mare, ne-am intors acasa si am reluat repatat experienta cu bicicletele. Numai ca acum am facut-o tarziu in noapte, cand oraselul e luminat. Apropo, ca era sa uit. Dovada ca eu si Narmer inca traim. Click pentru poza.

Maine presimt o zi mai incarcata. Caldura sufocanta a ajuns si pe aici, asa ca o sa am multe de indurat. Eu sunt bine, sa nu va faceti griji pentru mine. Si daca va faceti griji, atunci inseamna ca va lipsesc. V-am lasat pentru moment. Salutari de la Narmer.

Va urma…

Etichete: creatii, feelings, jurnal

Pozele mult promise. Sunt doar o selectie din cele facute pana acum. Click pe numere.

Colosseum 01, 02, 03, 04, 05, 06
Pantheon di Roma 01, 02, 03
Fontana di Trevi 01, 02, 03
Piazza San Pietro 01, 02, 03, 04
Ostia 01, 02, 03, 04, 05
Anzio 01, 02, 03

The world is mine 00

Etichete: latest, photo

18.07.2007

Incep sa ma adaptez stilului de viata italian. Acum mananc mai putin, dar tinand cont de faptul ca mancarea lor este foarte consistenta. Imi place ca italienii nu se solicita asa de mult cum o facem noi in Bucuresti si isi rezerva dreptul de a nu face nimic cel putin o zi pe saptamana din cele lucratoare. Si la ei, a nu face nimic inseamna a iesi la terasa cu prietenii si a vorbi ingrozitor de mult.

Am fost la Anzio si am plecat de acolo cu o impresie placuta. Un orasel ca multe altele, cu iesire la mare, dar cu multe casute asezate pe malul marii. O priveliste superba, iar plajele sunt curate si lumea foarte civilizata.

Ca sa va fac in ciuda, mi-am luat botosi de la Nike. Sac! La italieni, lumea se respecta cel mai mult cand vine vorba de imbracaminte si de incaltaminte. La noi inca mai domneste mentalitatea comunista de a cumpara cinci perechi proaste in loc de una buna.

Unele impresii au mai disparut, unele au luat brusc nastere. Depinde cat de mult incepi sa cunosti felul lor de a fi. Va spun sincer ca orice bucuresetean care ar veni la Roma, s-ar adapta imediat stilului de viata. Aici tinerii au o libertate iesita din comun. In schimb, daca un italian ar veni la Bucuresti, cred ca s-ar sinucide in cel mult o saptamana. Hai sa nu fiu rau. Cinci zile maxim.

Maine ma duc la Colosseum si mi-am propus sa ma trezesc la ora 6. Apropo, aici suntem cu o ora inapoi. Drept urmare, v-am lasat si ne auzim curand.

19.07.2007

Ma dor picioarele ingrozitor. Nu cred ca am mai fost asa de obosit de cand sunt eu. Dar a meritat. Sa zicem ca am vizitat doar o mica parte a Romei, dar cea care contine una din cele 7 minuni ale lumii moderne, si anume renumitul Colosseum.

O constructie impresionanta, insa aflata mereu in continua renovare. Nu mai tin minte, dar din cate stiu eu, inainte nu era un oval complet. Asta pentru ca una din partile laterale pare mult mai noua decat restul constructiei. Si ca sa vizitezi interiorul, trebuie sa stai la o coada aproape juma de zi. Foarte multi chinezi, foarte multa aglomeratie, foarte multa caldura. Am decis ca o sa ma intorc si intr-o noapte ca am inteles cum ca totul e superb luminat.

Pozele nu o sa transmita niciodata sentimentul pe care il ai atunci cand esti la fata locului. Roma arata ca in poze si vederi, insa alta e cand vezi cu ochii tai si-ti dai seama ca tot ceea ce vezi e cat se poate de adevarat.

Mai enumar Panteonul si Columna lui Traian care au fost si ele imortalizate cu aparatul foto si cu camera video. De fapt, aparatul era intr-o mana si camera in cealalta. Si unde mai adaugi ca trebuia sa fiu atent si la tot ce se intampla in jurul meu.

La Fontana di Trevi nu am stat mai mult de 5 minute. Si asta pentru ca aveai impresia ca stai intr-un vulcan incins. Multa lume, aer irespirabil si o galagie extrema. Ma intreb, oare mi s-o implini dorinta?

Nu ma plang, insa sunt mult prea obosit pentru a mai scrie altceva.

20.07.2007

Azi a fost o zi mai linistita din toata punctele de vedere. M-am relaxat putin dupa programul infernal de ieri si am stat departe de soarele arzator. Am auzit ca in Bucuresti e arsita mare. Si aici e la fel, mai ales ca nu am vazut pic de nor de cand am venit. Foarte ciudat.

Am inceput sa inteleg destul de bine italiana. Multe cuvinte le-am invatat si restul le interpretez in functie de context. Injuraturile le stiu cel mai bine. Ce sa-i faci, astea sunt primele lucruri care se invata intr-o limba straina. Fie ca vrei, fie ca nu vrei.

Acum stau pe canapea si ma uit la Beavis & Butthead. Si ascult Kenny G.

Maine se preconizeaza Vatican. Abia astept.

21.07.2007

M-am trezit la ora 8, am mancat si am pornit spre Piazza San Pietro. Cald rau si aglomeratie mare. Se impartea apa minerala pe strada. Grupulete de turisti stateau la coada sa intre la muzeu. Ghidul lor invartea un steag alb pe deasupra capetelor. Am vazut si alb, si negru, si galben, si albastru, si verde, si rosu. De fapt, cred ca am vazut de toate culorile.

In Piazza San Pietro nu stii ce poze sa faci mai intai. Pur si simplu esti rapit de priveliste si dus in alta lume. Un sentiment cat se poate de placut. Si daca mai asculti si Sacred Spirit este mult prea perfect.

Singurul lucru pe care nu l-am stiut a fost ca in biserica de la Vatican nu poti sa intri cu pantaloni scurti. Asa ca am dat repede fuga la cel mai apropiat magazin si mi-am cumparat o pereche de blugi. Ce sa-i faci acum, regulile sunt reguli. Si trebuie respectate. Nu ca in Romania unde fiecare face ce il duce capul.

Nu stiu daca pot sa va descriu in cuvinte ceea ce am vazut. Pentru detalii ori va arat poze, ori ce am filmat. Ne intelegem noi cand ajung in tara.

Am mai fost in vreo 3 piete, am mai vazut cateva monumente, am mai murit de cald si cand oboseala mi-a zis “gata”, m-am indreptat spre casa. Ah, da, am gasit si o sala de internet destul de draguta prin centru. O ora costa nu mai mult de 4 euro.

Faza zilei s-a petrecut intr-un restaurant italian unde m-a servit o picolita moldoveanca. Eu am cunoscut din prima din ce aluat e, insa m-am chinuit sa ma inteleg cu ea in italiana asa de chestie. La sfarsit, i-am multumit in romaneste si a ramas interzisa. Mi-a zis ca am fata de rus sau polonez. Asa o fi?

Maine, restul Romei si cumparaturi. Luni, Venetia. Acum, somn.

Va urma…

[later edit]: Am ajuns cu bine la Venetia. Ne auzim cu detalii in zilele ce urmeaza.

Etichete: creatii, feelings, jurnal

14.07.2007

Salutari de pe meleaguri straine! Am cautat din tot sufletul un wireless, dar se pare ca aici nu e chiar ca la carciuma din coltul strazii unde netul lui Nea Mitica se prostitueaza cu trei lei pe ora sau cat o mai fi tariful. Daca totusi cititi aceste randuri, inseamna ca am dat de civilizatie.

O sa las in urma monotonul, peripetiile traite in drum spre aeroport, serviciile de rahat ale companiei Blue Air si toate celelalte detalii care fac viata mai palpitanta. Un lucru e cert, am ajuns la Roma si prima impresie pe care mi-a lasat-o acest minunat oras a fost una foarte stricta: curatenia. Bucurestiul pe langa Roma pare o comuna slab dezvoltata din toate punctele de vedere. Nu ca as vrea acum sa ridic in slavi o capitala europeana total necunoscuta, insa diferentele sunt vizibile pana si unui orb.

Roma este un oras imens, cu multe locuri in care poti sa-ti pierzi timpul. Din cele vazute pana acum, pot sa afirm ca imi place nespus de mult din punct de vedere turistic. Cladirile istorice, parcurile, resedintele de vacanta si oamenii cat de cat guralivi, iti starnesc aceasta impresie pe care nu poti sa o mai controlezi. Pe de alta parte, sunt total uimit sa aflu ca italienii nu prea vorbesc limba engleza. E ca si cand ar veni la noi un grup de japonezi si ar avea asteptari ca toata lumea sa le vorbeasca in limba lor intortocheata. Incerc sa ma descurc cum pot. Mai un “excuse me”, mai un semn, mai o fata expresiva, si totul se rezolva.

Dupa un zbor obositor de aproape doua ceasuri si dupa o masa copioasa, stau in sfarsit pe un scaun in curtea casei de vacanta la care ma aflu. Un bec insistent ma tot jeneaza cu al lui palid galbejit. In departare aud un foc de artificii, cu toate ca locatia in care stau este foarte linistita. Senzatie e una de evadare totala, lasand in urma caldura sufocanta din Bucuresti, oamenii sictiriti, traficul enervant si zgomotul obositor al unei zile obisnuite. Aici parca ar fi exact opusul. Va las pe voi sa va imaginati armonia respectiva.

Am in cap melodia “Vama Veche – Calul din Marlboro” si parca e pusa intentionat pe repeat. Pe langa versurile care de ceva vreme nu vor sa-mi dea pace, imi alearga prin minte cuvintele “drum”, “dor”, “oameni”, “ganduri”, “brusc”, “amintire”, “soapta” si nu in ultimul rand, “liniste”. As vrea sa pot forma o fraza care sa va descrie starea mea de spirit, insa consider asta ca facand parte din alt capitol.

Pana atunci ma duc sa visez toate lucrurile pe care as vrea sa le fac. Si cine stie, poate ca maine am sa ma trezesc un pic mai fericit. Pozele sunt pe vine. Netul este inexistent momentan, deci nu va asteptati la prea multe.

PS: Iulia, ce mai fac baloanele mele? Mi le mai dai inapoi cand ma intorc? :P

15.07.2007

O noua zi, o noua aventura. Constat cu stupoare ca italienii mananca mult mai putin ca noi. Nu de alta, dar in dimineata asta era sa mor de foame. La ei, micul dejun se rezuma doar la un corn cu gem si o cafea. Cornul fiind unul minuscul de-l pierzi prin palma si cafeaua fiind o imensa spuma alba.

Un lucru care nu prea ma incanta e ca pretutindeni intalnesc oameni cu pigmentul mult prea colorat. Si nu, nu ma refer la tigani, ci la natia africana care vine la Roma sa faca comert cu orice rahat. Estimez asa ceva si la noi in tara peste maxim cinci ani de zile.

La cumparaturi, lucrurile stau mai bine decat m-am asteptat. Asta pentru ca am prins perioada de SALDI (reduceri). Si ca sa va faceti o idee, o geaca costa in jur a zece euro.

Alta chestie interesanta e ca nimeni nu prea circula cu tramvaiul sau cu orice mijloc de transport in comun. Pentru italieni, a circula cu asa ceva inseamna o mare rusine. La ei, la 14 ani circuli cu o masina speciala, mult mai mica si mult mai predispusa accidentelor. Un fel de Ford in miniatura. Dar totusi, ai masina la 14 ani. E ceva.

Avansand in centrul Romei, imaginea se mai schimba putin. Revin acele fete pigmentate, apar grupuri sufocante de turisti de toate natiile si incepe sa semene cu centrul binecunoscut al Bucurestiului. Intr-un fel sau altul spus, devii mai precaut, te asiguri ca portofelul sta bine in buzunarul pe care numai fermoarul il mai poate accesa si ca orice aparat foto sau video e bine strans in mana dreapta. Strazile sunt foarte inguste si, avand in vedere ca azi e duminica, am nimerit mai mult sau mai putin perfect la o plimbare de sfarsit de saptamana. Ca o paranteza, magazinele inchid la 19:30 cel tarziu, unde predau stafeta pub-urilor si cluburilor de noapte.

M-am invartit mai mult prin Piazza di Spania, asa ca nu am cine stie ce sa va povestesc. La intoarcere, am mancat niste spaghete romane. Bune rau. Mai ales cand ti-e foame de nu mai poti.

Si sa zicem ca pentru azi mi-a ajuns. Maine ma duc la plaja. Ne auzim cu detalii maine seara.

16.07.2007

Azi am fost la Ostia. Ca sa va faceti o idee, imaginati-va cum ar arata Mamaia peste 25 de ani. Si ridicati totul la patrat. As vrea din tot sufletul sa va arat poze, dar pana saptamana viitoare trebuie sa va multumiti doar cu scrisul.

Drumul a fost obositor, deoarece am fost cu un fel de tren rapid de suprafata si a trebuit sa schimb la un moment dat. Cum ar fi la noi Piata Victoriei. Garile lor pe langa faptul ca sunt imense, au niste trenuri infecte. Ale noastre sunt lux. Si peste tot pe unde te uiti, vezi numai grafitti.

Pe plaja totul e organizat si curatenie de lingi sare de pe jos. Apa cristal si soare cat incape (pentru necunoscatori, Marea Ionica). Era sa ma prajesc rau de tot, pentru ca eu sunt genul care nu agreeaza cremele de soare. Chiar acum cand va scriu, pielea imi zvacneste de caldura. O sa ma intorc bronzat mai rau ca un tigan si nici nu stiu daca o sa ma mai recunoasteti.

Ostia mi-a lasat impresia unui oras activ, in genul celor din Turcia. Ma refer la cele care au iesire la mare: Kusadasi, Fethiye, Kemer. Mici si luxoase. Iar in Ostia, in comparatie cu Roma, strazile sunt late rau si soferii foarte tampiti.

Si aici am doua chestii interesante de precizat. Prima ar fi ca asa cum mergeam pe strada, am dat peste un “tonomat” de prezervative. Ca o paranteza, cum ar fi la noi cele cu reincarcarea creditului. Daca ramai fara protctie si esti in criza, te duci frumos, bagi fisa si iei ciubucu. Usor si practic, fara sa mai stai la coada si fara sa te mai certi cu vanzatoarea daca ai doar 16 ani.

A doua chestie, specificand a nu ii spune niciodata in fata unui italian fie el nervos sau nu, este folosirea cuvantului IMORTE. Un fel de alint la “Mortii ma-tii!”. Dar un alint cu urmari foarte grave. Sursa de la care am aflat isi rezerva dreptul de a-si proteja identitatea.

La intoarcere, drumul a fost la fel de obositor si lung de aproape doua ore. Nu stiu de ce, dar am impresia ca azi au fost peste 45 de grade Celsius. Noroc ca aici nu exista transport in comun fara aer conditionat.

Azi am incercat o Pizza Capriciosa si cred ca daca v-as da reteta, Pizza Hut ar da faliment total, le-ar muri bucatarii de ciuda, femeile de serviciu s-ar spanzura (daca au asa ceva) si magazinul ar sari in aer. Glumeam. Recomand pizzele cu blatul subtire, in sos de bulion si multa mozzarella.

Sunt putin obosit, insa dupa trei cafele nu prea iti mai vine somul. Am vorbit si cu Narmer si luni plec spre Venetia. Un bilet dus-intors costa nu mai mult de 105 euro. Laser, frate. Dar pana atunci mai am centrul istoric al Romei, adica mai pe scurt “crème de la crème”.

Ah, da, si maine cred ca o sa ma odihnesc.

17.07.2007

Italienii beau vin alb in loc de apa la orice masa din zi. Si asta imi lasa impresia ca sunt niste oameni care se respecta. Dupa aproape patru zile in care am stat aici, imi asum dreptul de a trage concluzia ca berea e pentru prosti. Fara suparare pentru toti bautorii de bere.

Azi, dupa cum v-am spus si ieri, am stat mai mult sa ma odihnesc. Maine ma duc la Anzio si abia poimaine incep sa cutreier partea antica a Romei.

Si totusi mi s-a facut un dor de multe chestii din tara, dar presupun ca o sa cataloghez acest lucru ca un “ceva” foarte normal. Si anume: de iesirile cu “nimicii”, de discutiile tarzii purtate cu Iulia, de rutina mea zilnica din Bucuresti, de vecinul meu Slash, de parinti si de ceilalti prieteni pe care am uitat sa-i mentionez. Si parca cand ma intorc, avem betie de tras la ziua lui Eugen. Nu-i asa?

Acum ascult “Moby – The Great Escape”. Vi se pare ceva ciudat in asta?

Apropo, romanii din Roma se cunosc de la o posta. Asta pentru ca se impart in doua categorii mari si late. In prima se incadreaza tiganii bortosi, imbracati ca niste tarani si cu sandale in picioare. Iar a doua se compune din cocalarii smecheri cu bluza Puma, pantaloni Nike si adidasi de piele intoarsa in picioare. Va spun ceva nou? Asa ziceam si eu.

Va urma…

Etichete: cartier, feelings, jurnal

Datorita numarului mic de vizitatori si datorita posturilor de calitate inferioara in comparatie cu blogosfera romaneasca, am decis ca de maine sa-mi inchid blogul. Vreau sa multumesc tuturor celor care m-au sustinut, tuturor celor care au avut rabdarea sa comenteze si sa citeasca aberatiile mele si tuturor celor care la necaz si la greu au venit sa ma stranga tare in brate. Va multumesc pentru tot!

Glumeam. Revenind la oile noastre, se zice ca maine plec in Italia. Am in vizor doua locatii: Roma si Venetia. O sa stau cam o luna pe acolo, deci sa zicem ca intr-un fel o sa-mi duceti dorul. Nu va imaginati ca ma duc in cine stie ce vagauna si ca o sa fiu rupt total de realitate. Va recomand sa vizitati blogul in continuare deoarece am in vizor un jurnal, nu chiar zilnic, cu cele vazute si traite. Cu tot cu poze. O sa trec si pe la domnul Narmer, asta ca sa fie si mai interesant si ca sa am ce nebunii sa va povestesc.

Ma intorc abia pe 6 august, deci sa fiti cuminti si sa ne auzim cu bine. O sa incerc sa tinem legatura cat se poate de strans.

Andrei

Etichete: news, people

Era doar un copil cu buzunarele pline de creioane colorate. Se credea Micul Print. Desena pe o strada zambind si chicotind cu personajele lui. Cineva il tragea de maneca si ii vorbea din desen, dar el stia ca ei vor veni curand, asa ca arunca cateva pietricele pe plaja si contura cu creta alba un pom cu o coroana imensa si viu colorata de care se agatase un zmeu hazliu. Desena cel mai frumos curcubeu, cum numai un suflet de copil stie sa o faca. Si cu ultimele creioane uni noptile cu diminetile si desenul era aproape terminat. Lipsea ceva… dar stia ca o sa apara curand.

“Ce n-as face cu o creta”, isi zicea in timp ce incerca sa faca soarele mai stralucitor, si aseza si cate un balon pentru fiecare vis care de acum inainte se va implini. “Vreau sa fie o lume plina de baloane multicolore si sa nu se sparga niciodata”.

Se aseza la locul lui si auzi o voce:

Andrei: Vreau sa traiesc pe o strada desenata de-un copil.
Iulia: Ia vezi ca aia e strada mea.
Andrei: Si e cat e de mare? E plina de zambete? Vezi plaja? Marea?
Iulia: Pai, are de toate. Si munte, si mare, si plaja, si… aaa… si multa, multa zapada. Nu stiu cat e de mare… e mare cand sunt fericita. Cand sunt suparata e mica… si nu-s oameni.
Andrei: Pot sa vin si eu sa stau pe o banca?
Iulia: Daca stii sa zambesti, da. Daca nu… nu ai voie.
Andrei: Daca nu pot sa zambesc, imi desfaci o portocala… si ma inveti.
Iulia: Pai, si ce facem? Daca nici eu nu stiu sa zambesc? Cine ne invata?
Andrei: Ne uitam imprejur si ne imaginam oameni… ne dam seama ca ei nu exista… realizam ca suntem doar noi… si zambim.
Iulia: Si pe urma desenam si noi… cu ceilalti copii.
Andrei: Desenam casute pe asfalt… si apoi ne ascundem printre ele…
Iulia: …si ne jucam. Vezi ca am sa ma ascund prea bine… si nu ai sa ma gasesti. Si totusi… nu ma pricep sa desenez casute. Ma inveti tu?
Andrei: Da… si o sa mirosi toata a portocala si a creta.
Iulia: Deci ai sa ma recunosti dupa miros. Nu vreau sa plecam din casute atunci. Ramanem aici… ploua.
Andrei: Eu vreau sa alergam prin ploaie si sa te strang in brate printre picaturile calde.
Iulia: Mi-e frica de tunete… numai daca promiti ca ma strangi tare in brate atunci o sa alergam. Ramanem sa vedem si curcubeul?
Andrei: O sa te ascund de ploaie si o sa ne ghemuim in locul nostru preferat… iar de acolo o sa privim curcubeul… si o sa ma certi daca vreau sa-l pastrez doar pentru mine.
Iulia: Da, pentru ca tu o sa fugi la el sa-l atingi si ai sa ma lasi singura.
Andrei: O sa fug sa rup o bucatica din el… si cu ea o sa-ti colorez obrajii.
Iulia: Iar eu… eu am sa fac niste ochi mari cand am sa te vad cu aceea bucatica in mana… si am sa inrosesc si nu am sa pot sa te privesc in ochi… si o sa incep sa ma balbai.
Andrei: Iar eu o sa-ti soptesc la ureche cum ai calcat in groapa aia cu apa si te-ai udat toata… si apoi o sa zambesti… o sa deschizi ochii si o sa vezi cum iti pun acea bucatica pe umar.
Iulia: Iar eu… am sa te iau de mana strans si te voi duce pe plaja… sa alergam desculti.
Andrei: Si o sa vrei sa adunam scoici… si pietricele… si o sa zambesti cand o sa-mi arati o piatra verde.
Iulia: Am sa o pastrez si am sa-ti fac o bratara sa o ai mereu cu tine.
Andrei: Si o sa-mi dai si niste scoici sa le tin in buzunar… si zgomotul lor o sa ma faca sa ma gandesc mereu la tine. Dar eu nu vreau sa pleci…
Iulia: Zgomotul lor… o sa fie melodia noastra.
Andrei: Si cum o sa te pot saruta?
Iulia: O sa stam pana la rasarit. Si pe urma… poate ca ai sa ma poti saruta.
Andrei: Vreau sa vad cum te ascuzi prin parul meu… de soare. Si cum am sa te caut de nebun.
Iulia: Iar daca ai sa ma gasesti, am sa fug de tine… printre valuri.
Andrei: Iar eu am sa te gasesc… intotdeauna. Ma va duce vantul.

Poveste scrisa de Iulia si Andrei.
Muzica: Vama Veche - Dragostea (2002)

[later edit]: Ideea originala a pornit de la faptul ca din cand in cand ne place sa fim din nou copii.

Etichete: creatii, feelings

Mircea: Vista suge cantitati imense de cur.
Mircea: a se evita ca apa sfintita
gHOSt: cu ce ocazie?
Mircea: suge cur de nebun
Mircea: merge infect
Mircea: cârâie aiurea cand ti-e lumea mai draga
Mircea: daca inchid capacu, cand il deschid mi se blocheaza MPlayerC-ul
Mircea: si merge in general prost, de nebun
Mircea: parc-ar fi plin de spyware sau alte chestii
Mircea: desi e curatat la sange de bloat

Foxana: gizaaz
gHOSt: wot?
Foxana: l-am visat pe becalli
gHOSt: =))

Etichete: fun, junk, people, spam

Diagnostic: Fake 100%. Uitati-va la cat de aiurea sunt puse cuvintele din bara de meniu.

Etichete: junk, vizuale

Intai a fost asta, apoi asta si probabil ca o sa mai urmeze.

Sa spun pe scurt ca in cursul zilei de ieri, domeniile din nimic.org network au fost supuse unui atac de tip DDOS. Drept urmare, au fost dezactivate din motive de securitate si activate azi dimineata.

Sa mai intreb daca unii oameni chiar nu au ce face? Sau daca li se plictiseste grav si neuronul ala singuratic pe care il detin?

Cu ocazia asta mi-am dat seama ca e total aiurea fara blog. Vroiam sa ma descarc si sa postez ceva despre furtuna. Acum mi-a trecut. Vedeti si voi la stiri noutatile.

Etichete: mizerii, nervi, people

Am primit ieri un mail:

Dear Yahoo! Photos user,

For some time now, we’ve supported two great photo sharing services: Yahoo! Photos and Flickr. But even good things come to an end, and we’ve decided to close Yahoo! Photos to focus all our efforts on Flickr — the award-winning photo sharing community that TIME Magazine has called “completely addictive.”

We will officially close Yahoo! Photos on Thursday, September 20, 2007, at 9 p.m. PDT. Until then, we are offering you the opportunity to move to another photo sharing service (Flickr, KODAK Gallery, Shutterfly, Snapfish, or Photobucket), download your original-resolution photos back to your computer, or buy an archive CD from our featured partner (for users of the New Yahoo! Photos only). All you need to do is tell us what to do with your photos before we close, after which any photos remaining on Yahoo! Photos will be deleted and no longer accessible.

Of course, we hope you’ll join us at Flickr (you can even use your Yahoo! ID), but we also realize that Flickr may not be for everyone. In the end, we want you to find the service that’s right for you, and we hope you take some time to learn more about your options before making this important decision.

Please give us your decision by Thursday, September 20, 2007, at 9 p.m. PDT. After that time, any photos remaining in Yahoo! Photos will be deleted. Click here to make your decision, or review a list of our frequently asked questions.

Thanks for being a part of the Web’s largest photo sharing service — we hope to see you over at Flickr!

The Yahoo! Photos team

E clar, nu?

Etichete: latest, utile, web

PLM = Plecat La Magazin
FMM = Frate Mersi Mult
STF = Sa-ti Traiasca Familia
LOL = La O Laba
NPC = Nu Port Chiloti
CMF = Cand Ma Futi?

sursa

Etichete: fun, idiotenii, spam

Am descoperit un site cu care va puteti anima folosind o fotografie personala si cateva click-uri. Analizand fotografia respectiva, gizmoz va genera un chip 3D cu care veti putea realiza filmulete. Nu uitati de microfon daca vreti sa va distrati.

Pentru mai multe detalii, vizitati gizmoz.com

Etichete: google, software, utile

Top preluat din Libertatea ONLINE. Descrierea intre ghilimele este cea din ziar, iar ce se gaseste dedesubtul ei, este comentariul meu.

Locul 1: Michael Jackson

In fruntea listei se afla nimeni altul decat regele muzicii pop, Michael Jackson, cunoscut atat pentru muzica sa care a fost un adevarat fenomen in anii ‘90, dar si datorita operatiilor numeroase pe care le-a suferit si care l-au adus la ora actuala in pragul mortii.

Adevarat, dar daca stau sa ma gandesc, sunt altii si mai rau ca el. Si ca o paranteza, daca Michael ar scoate un album si ar face putina miscare, poate ca si-ar recastiga celebritatea de altadata.

Locul 2 : Marilyn Manson

Marilyn Manson, copilul teribil si dubios al muzicii rock, a reusit sa starneasca o furtuna de controverse pe seama look-ului sau socant, fiind astfel vanat mereu de presa, dar si de reprezentantii campaniilor pentru drepturi morale si grupuri religioase. Cu toate acestea, este mereu inconjurat doar de femei frumoase.

Daca faceam un raport uratenie/dementa, ar fi ocupat lejer locul 1. Si totusi, nu mi se pare ca Manson e inconjurat de femei frumoase. Poate ca “frumoase” din punctul lui de vedere.

Locul 3 : Tori Spelling

Chiar daca are un corp superb, actrita Tori Spelling, cunoscuta publicului mai ales pentru rolul Donnei din Beverly Hills 90210, este considerata foarte urata.

Sunt de acord. Oribila.

Locul 4 : Kelly Osbourne

Fiica lui Ozzy Osbourne, Kelly, a fost mereu inclusa in topul celor mai urate si neingrijite vedete. Nu lipseste nici anul acesta.

Kelly demonstreaza ca uneori nu conteaza numai infatisarea. Dar ce ne facem cand si caracterul e de cacat?!

Locul 5 : Britney Spears

Cea care era in urma cu doi ani idolul fetitelor din toata lumea e acum o epava. Britney Spears nu mai are grija de modul cum arata, iar paparazzii au surprins instantanee de-a dreptul hidoase cu fosta diva. In prezent, Britney cauta sa isi recapete aspectul sexy si cariera de invidiat.

Prea genial scris. Acum, ma scuzati, dar ma duc sa ma cac pe mine de ras.

Etichete: fun, google, idei, trafic

Eram trei nebuni care nu ne mai vazusem de ceva vreme. Aproape de un an de zile. Simteam nevoia de a ne apropia din nou, de a respira unul langa celalalt, de a ne juca unul cu gandurile celuilalt.

Eram soarele din noptile lor, iar ele erau stelele diminetilor mele. Eram fiecare cate o culoare. Eu eram albul, iar ele erau derivatii ale negrului. Una era gri, iar cealalta era un bleumarin mai independent.

Eram un contrast necunoscut de idei care vroia mereu sa se joace cu ele. Eram inchis in dorintele lor si trebuia mereu sa le fac pe plac.

Intr-o zi ne-am dus pe plaja. A vrut sa ne arate cat este de frumoasa. Am privit-o toata ziua. Era superba. Mirosul ei ne mangaia obrajii.

Cand m-am trezit, erau adormite amandoua. Mai mult somnoroase. Le-am analizat fiecare miscare ciudata. Pentru un moment am avut impresia ca am prins timpul si ca i-am lipit secundele.

Se facea seara. Eram tot acolo. Doi pescarusi rebeli. Si marea.

Pornind de la jocul Iuliei.

Etichete: creatii, feelings

Am si uitat sa scriu despre asta. Sa mentionez ca aceasta campanie denumita “New 7 Wonders” a demarat in 2001, iar primele initiative au fost finantate chiar de cineastul elvetian Bernard Weber, lansate dupa distrugerea de catre talibani a statuilor gigantice ale lui Buddha de la Bamiyan, in Afghanistan.O parte din incasarile obtinute la aceasta ceremonie ar urma sa contribuie la restaurarea statuilor.

Lista celor noi sapte minuni este formata din:

• Marele Zid Chinezesc (China)
• obiectivul arheologic de la Petra (Iordania)
• statuia lui Christos Mantuitorul de la Rio de Janeiro (Brazilia)
• ruinele incase de la Machu Picchu (Peru)
• Coloseumul din Roma (Italia)
• mausoleul de la Taj Mahal (India)
• piramida de la Chichen-Itza (Mexic)

Etichete: google, latest, utile