Un alt oras
Era doar un copil cu buzunarele pline de creioane colorate. Se credea Micul Print. Desena pe o strada zambind si chicotind cu personajele lui. Cineva il tragea de maneca si ii vorbea din desen, dar el stia ca ei vor veni curand, asa ca arunca cateva pietricele pe plaja si contura cu creta alba un pom cu o coroana imensa si viu colorata de care se agatase un zmeu hazliu. Desena cel mai frumos curcubeu, cum numai un suflet de copil stie sa o faca. Si cu ultimele creioane uni noptile cu diminetile si desenul era aproape terminat. Lipsea ceva… dar stia ca o sa apara curand.
“Ce n-as face cu o creta”, isi zicea in timp ce incerca sa faca soarele mai stralucitor, si aseza si cate un balon pentru fiecare vis care de acum inainte se va implini. “Vreau sa fie o lume plina de baloane multicolore si sa nu se sparga niciodata”.
Se aseza la locul lui si auzi o voce:
Andrei: Vreau sa traiesc pe o strada desenata de-un copil.
Iulia: Ia vezi ca aia e strada mea.
Andrei: Si e cat e de mare? E plina de zambete? Vezi plaja? Marea?
Iulia: Pai, are de toate. Si munte, si mare, si plaja, si… aaa… si multa, multa zapada. Nu stiu cat e de mare… e mare cand sunt fericita. Cand sunt suparata e mica… si nu-s oameni.
Andrei: Pot sa vin si eu sa stau pe o banca?
Iulia: Daca stii sa zambesti, da. Daca nu… nu ai voie.
Andrei: Daca nu pot sa zambesc, imi desfaci o portocala… si ma inveti.
Iulia: Pai, si ce facem? Daca nici eu nu stiu sa zambesc? Cine ne invata?
Andrei: Ne uitam imprejur si ne imaginam oameni… ne dam seama ca ei nu exista… realizam ca suntem doar noi… si zambim.
Iulia: Si pe urma desenam si noi… cu ceilalti copii.
Andrei: Desenam casute pe asfalt… si apoi ne ascundem printre ele…
Iulia: …si ne jucam. Vezi ca am sa ma ascund prea bine… si nu ai sa ma gasesti. Si totusi… nu ma pricep sa desenez casute. Ma inveti tu?
Andrei: Da… si o sa mirosi toata a portocala si a creta.
Iulia: Deci ai sa ma recunosti dupa miros. Nu vreau sa plecam din casute atunci. Ramanem aici… ploua.
Andrei: Eu vreau sa alergam prin ploaie si sa te strang in brate printre picaturile calde.
Iulia: Mi-e frica de tunete… numai daca promiti ca ma strangi tare in brate atunci o sa alergam. Ramanem sa vedem si curcubeul?
Andrei: O sa te ascund de ploaie si o sa ne ghemuim in locul nostru preferat… iar de acolo o sa privim curcubeul… si o sa ma certi daca vreau sa-l pastrez doar pentru mine.
Iulia: Da, pentru ca tu o sa fugi la el sa-l atingi si ai sa ma lasi singura.
Andrei: O sa fug sa rup o bucatica din el… si cu ea o sa-ti colorez obrajii.
Iulia: Iar eu… eu am sa fac niste ochi mari cand am sa te vad cu aceea bucatica in mana… si am sa inrosesc si nu am sa pot sa te privesc in ochi… si o sa incep sa ma balbai.
Andrei: Iar eu o sa-ti soptesc la ureche cum ai calcat in groapa aia cu apa si te-ai udat toata… si apoi o sa zambesti… o sa deschizi ochii si o sa vezi cum iti pun acea bucatica pe umar.
Iulia: Iar eu… am sa te iau de mana strans si te voi duce pe plaja… sa alergam desculti.
Andrei: Si o sa vrei sa adunam scoici… si pietricele… si o sa zambesti cand o sa-mi arati o piatra verde.
Iulia: Am sa o pastrez si am sa-ti fac o bratara sa o ai mereu cu tine.
Andrei: Si o sa-mi dai si niste scoici sa le tin in buzunar… si zgomotul lor o sa ma faca sa ma gandesc mereu la tine. Dar eu nu vreau sa pleci…
Iulia: Zgomotul lor… o sa fie melodia noastra.
Andrei: Si cum o sa te pot saruta?
Iulia: O sa stam pana la rasarit. Si pe urma… poate ca ai sa ma poti saruta.
Andrei: Vreau sa vad cum te ascuzi prin parul meu… de soare. Si cum am sa te caut de nebun.
Iulia: Iar daca ai sa ma gasesti, am sa fug de tine… printre valuri.
Andrei: Iar eu am sa te gasesc… intotdeauna. Ma va duce vantul.
Poveste scrisa de Iulia si Andrei.
Muzica: Vama Veche - Dragostea (2002)
[later edit]: Ideea originala a pornit de la faptul ca din cand in cand ne place sa fim din nou copii.
Articole asemanatore:











CoolGoose
Cand eram mai mic, eram la mare si o tipa de vreo 22 de ani se juca in nisip. Am intrebat-o de ce fiind impins de curiozitatea tipic varstei, iar tipa mi-a zis: “Nu trebuie niciodata sa uiti sa fii copil”.
volkus
hei, ma primiti si pe mine in orasul vostru? am si eu ceva creioane…
redecs
Ala micu’ din mine (si inainte sa va ganditi la prostii, ma refeream la ‘the inner child’ :P) iese mai mereu la iveala… This makes me special! Ca doar sunt unic, la fel ca toti ceilalalti.
Marina
undeva in adancul inimii am ramas cu totii copii.desi de cele mai multe ori suntem prea ocupati cu probleme de oameni mari,trebuie sa ne amintim din cand in cand sa alergam pe plaja,sa alergam prin ploaie si sa fim pur si simplu copii…a fi copil nu este acelasi lucru cu a fi liber?
gHOSt
Nu putem primi pe nimeni. E orasul meu si al Iuliei. Sunt creioanele noastre, baloanele si gandurile noastre. Si da, suntem liberi :)
black-butterfly
pt asta ai un balon verde de la mine :D
gHOSt
Mi-ai promis 3 :(
black-butterfly
pe langa alea 3:).
gHOSt
O sa ma faci cel mai fericit :P
Foxana
no comment. se vrea a fi un soi de “laguna albastra”? :-?
gHOSt
“No comment” in ce sens? :P
En Sabah Nur
frumos scris, vorba lu’ foxana: no comment
alice
Andrei: Da… si o sa mirosi toata a portocala si a creta.
Andrei: O sa fug sa rup o bucatica din el… si cu ea o sa-ti colorez obrajii.
:x
and btw: love is in the air…
Foxana
“no comment” in adevaratul lui sens, nu prea stiu ce as putea sa comentez…mie personal mi se pare o chestie f infantila si care nu reliefeaza neaparat copilaria, cum ati vrut voi sa sugerati prin comentarii. credeam ca te-ai prins cand am pomenit de “laguna albastra”…watch the movie again :P ;)
PasSive_AgreSsive
Copilarie, dragoste… Amestecul ce formeaza inocenta.
Siim
Frumos. Foarte frumos. :)
gHOSt
“Laguna albastra” e cu totul altceva. Nu cred ca are legatura cu nimic din ceea ce am imaginat noi aici.
monk
N-ati zis nimic de turta dulce :P
gHOSt
Pai nu am zis nimic de turta dulce pentru ca nu vrem sa mai dam la nimeni :)
Erika
nimeni n-ar putea trai fara sa fie din cand in cand copil, fara sa iubeasca si sa viseze, ma gandesc ca ar fi prea trist sa uiti sa te mai intorci in lumea simpla si sigura, cu toate nimicurile sincere, cu totul farmecul lor, unde poti sa fi ce vrei tu si nu te simti niciodata singur sau neinteles.. te simti doar copil si fericit.. :) foarte frumoasa povestea voastra..