Dupa 5 ani de pauza, Vita de Vie revine cu albumul “Egon”, continuand acelasi sound de pe “Doi”, adaugandu-i cateva elemente aparent noi, pentru a construi un material cat mai accesibil. “Egon” este un album alternativ complet, usor de ascultat, care mentine trupa pe aceeasi treapta de acum 5 ani.
Cronica albumului aici.
E grav. E foarte grav. Ne fac de ras si suntem aratati cu degetul. Am fost acolo, am vazut care e situatia, am tras concluzia.
E grav. E foarte grav.
Plec 2 zile din Bucuresti. Ne auzim luni.
Zoso spunea ca noul Nightwish suge. Il contrazic.
Ieri a avut loc deschiderea oficiala a festivalului Stufstock 5 Greenfest. Festivalul se desfasoara in perioada 16-19 august la Vama Veche, artistii urmand sa evolueze pe doua scene: cea principala (in Complexul Marina Park) si cea secundara (pe plaja, in fata terasei La Soni).
In prima zi a festivalului, au evoluat pe scena secundara de pe plaja doar doua trupe (Evo si Mauser), grupul Tep Zepi neputandu-si onora invitatia din cauza unor probleme de sanatate ale unor membri.
Tot la capitolul “absente”, este trecuta si formatia ExNN din Republica Moldova, care trebuia sa concerteze azi, pe scena principala. Grupul nu a putut primi viza de intrare in Romania. De asemenea, concertele de pe plaja, de la rasaritul soarelui vor fi incepe de la ora 5 AM si nu de la ora 4 AM (cum se anuntase initial).
Prima zi a festivalului a fost dedicata dedicata rock-ului mai “greu”. Pe scena de la Marina Park au evoluat trupele Last Hope (Bulgaria), Coma, Implant pentru Refuz, Altar, Luna Amara, Neurotica, Sunshine (Cehia), Survolaj.
Capul de afis il constituie grupul britanic de black metal Cradle of Filth, unul dintre cele mai apreciate grupuri din aria rock-ului metalic mondial. Concertul este primul sustinut de aceasta formatie in tara noastra, fiind asteptat cu nerabdare de miile de fani din Romania.
Dupa ora 5.00, distractia se muta pe scena de pe plaja unde fanii muzicii electro vor avea parte de un rasarit de soare “muzical” asigurat de Dj Marika si Blanoz.
Un vecin imi spunea ca de cateva zile se spala numai cu apa maronie. Nu l-am crezut pana nu am facut urmatoarea poza. I-am sugerat ca in viitorul apropiat sa foloseasca apa plata, ca-i mai sanatoasa.
De cateva luni bune ma trezeste sunetul foarte matinal al picamerului neobosit, ciupind cu atentie fiecare coltisor al trotuarului care imi inconjoara blocul. Cred ca deja m-am obisnuit ca la ora 8:30 in creierul diminetii, cand e somnul cel mai dulce, sa ma intorc pe partea cealalta si sa-mi pun perna in cap.
Oamenii astia lucreaza de mai bine de doua anotimpuri si zici ca abia s-au apucat de lucru. Acum stau si ma intreb daca chiar lucreaza in reluare sau daca nu cumva le place la nebunie sa terorizeze tot cartierul. Citeam undeva pe o pancarta ca mai avem de indurat pana in februarie. Si daca asta nu e definitia adevarata a sadismului, atunci eu cu prima ocazie trag o fuga pana la farmacie ca sa-mi cumpar niste somnifere.
Duminica mi s-a spus ca-s emo. Hai sa vedem. Run away or dare to hug me.
Florian Pittis nu a murit! Motu traieste in fiecare rebel. Nu a trecut dincolo, doar a plecat putin, sa se odihneasca. Era bolnav, foarte bolnav. De dragoste pentru oameni, pentru tineri. Vedea Romania ca pe o “puscarie groaznica, plina de umor”, iar toate sensurile patriei s-au petrecut prin inima lui uriasa, ca o pasare, si i-au lasat urme adanci, transee de sunet, prin care se joaca acum vantul, in campie. Omul Florian Pittis a fost mereu un razvratit, dar nu si-a arogat niciodata merite de “disident”. “Nu-mi cereti sa constientizez ceea ce fac, am prea multe de facut”, spunea cu umorul care deborda din fiecare respiratie. Spre deosebire de alti mari artisti, care au scris istorie doar intr-un anumit domeniu, Motu a fost o personalitate complexa. A facut istorie in teatru, muzica, radio, televiziune, la clubul Rapid, in Masoneria Romana. A scris si a tradus pozele. A iubit.
Articol preluat din saptamanalul VIP.
Am vazut pe multe bloguri diverse variante si am decis sa vi le prezint pe toate.
O-Zone - Dragostea din Tei (Original)
Haiducii - Dragostea din Tei (Live)
Bloodhound Gang - Dragostea din Tei
Curta Pajama - Dragostea din Tei
Korean Remake - Dragostea din Tei
Piano Version - Dragostea din Tei
Opera Version - Dragostea din Tei
Misheard Lyrics - Dragostea din Tei
update: Israeli Version - Dragostea din Tei (thanx to Tom)
Era o zi de vara atunci cand a descoperit cariocile colorate. Se juca pe hartia alba ca si cand ar fi invatat sa zboare pentru prima oara. Intindea petele de culoare asemeni unei pasari care isi intinde aripile marete si se inalta pe cerul infinit. Nu-i pasa ca florile aveau funzele rosii, ca iarba avea culoarea portocalie sau ca soarele era verde. Era lumea lui si nu vroia sa plece niciodata din ea.
De fiecare data cand incerca sa se deseneze, pierdea carioca galbena. Dar nu se supara. Zambea si isi facea parul mov. Sau albastru. Sau toate culorile. Stia sa rada intotdeauna si sa nu uite ca e doar un copil. Vroia sa ramana mereu asa si sa nu cunoasca adevarata culoare a vietii de dincolo de lumea lui.
Intr-o zi, cerul se facu brusc albastru, iarba se transforma in verde si soarele lua culoarea galbena. Nu stia ce sa mai creada. Vroia sa se fuga, dar era constient ca un suflet de copil nu poata sa ascunda niciodata acea curiozitate inocenta.
- Ce se intampla, isi zise. Unde e lumea mea?
Se aseza pe o piatra, la marginea orasului si incepu sa se gandeasca la tot felul de lucruri ciudate. Isi pierduse si cutiuta cu carioci. Vroia sa coloreze apa cu privirea si cu mana sa o tulbure putin. Nu putea din cauza acelei melodii. Era frumoasa, dar o auzise de atatea ori incat parca o stia de o viata.
Se ridica si incepu sa alerge dupa notele muzicale. Le prindea in palma si le dadea drumul cand simtea ca il gadila indeajuns. Traversa apa si vazu in departare un chip asemanator lui. Se opri si de la distanta il intreba cu teama.
- Cine esti? Tu mi-ai colorat lumea?
Dar nu primi nici un raspuns. Era pentru prima oara cand nu prea vroia sa zambeasca. Si totusi o facu.
- Hey, cine esti? De ce canti in lumea mea? Cum ai ajuns aici?
Chipul se opri din cantat si i se adresa cu o voce de fetita.
- Asta e lumea mea.
- Ba nu e adevarat, ii raspunse baiatul. E a mea. Si mi-ai colorat soarele. Soarele meu era mereu verde.
- Soarele nu e verde. E galben. Si rade intotdeauna. Asa cum o faci si tu acum.
- De unde stii ce fac eu?
- Pai uite, zambesti.
- Si cu cerul ce ai facut?
- L-am facut albastru.
- Si iarba?
- Iarba, zambi fetita, e verde. La fel ca si ochii tai. Dar de ce ai parul mov?
- Pentru ca mi-am pierdut carioca galbena.
- Uite, poti sa o iei pe a mea.
- Vrei sa ma colorezi tu?
- Normal ca vreau. Si o sa-ti desenez si o steluta pe obraz.
- Dar o sa fie steluta mea, ii zise baiatul.
- O sa fie steluta noastra. Si numai noi o sa stim de ea.
- Hey, acum stiu cine esti. Tu esti cea care mi-ai furat cariocile.
- Le vrei inapoi?
- Nu. Vreau sa alergam.
- Stiu eu un loc. Vii?
- Da. Vreau sa-mi arati un loc cu multe floricele.
Si asa au inceput sa fuga printre frunzele multicolore cazute din copaci. Stiau ca nu exista viata fara zambete si ca nimeni nu ar fi putut sa le fure bucuria de a ramane mereu copii. Asa cum multi dintre noi uitam. Sau atunci cand plangem si ne frecam la ochi. Si ne gandim la perioada cand eram mici. Sa zambim de fiecare data cand ne aducem aminte.
Eu nu voi uita niciodata.
TO BE CONTINUED (FOREVER)
Nu stiu cat de mult se imbina textul cu melodia, insa mie mi se pare ca se potriveste perfect. Si sper sa zambiti.
Dumnezeu sa te odihneasca in pace, Maestre!
