Nervi, foame, ploaie si foarte multa tampenie. Asa as caracteriza eu drumul de intoarcere acasa. Romania este reprezentata dincolo de granite numai de moldoveni imputiti carora nu le mai tace gura, de tigani plini de tinichele si valuta, plus smecherasii cocalari din spatele blocului care au facut cine stie ce afacere si au iesit sa vada lumea.

Recomand tuturor cunoscutilor si necunoscutilor de a nu zbura niciodata cu Blue Air, care dupa umila mea parere, nu depaseste rangul de companie de categoria a patra. Am zburat cu o panarama de avion, am murit de cald si am plecat de la Roma exact cand trebuia sa ajungem la Bucuresti. Saracele insotitoare de bord erau pe dinafara cu situatia si dadeau impresia de privighetori triste care nici macar de mancare nu ne-au dat. Asa se intampla cand platesti 250 de euro pe un bilet dus-intors si mai ai surpriza ca sa se faca si misto pe banii tai.

De la Roma am plecat pe soare si am ajuns in Romania pe o furtuna incredibila. Ne-a zdruncinat destul de tare avionul si la un moment dat chiar am vrut sa intreb daca avem dreptul la o parasuta in caz de nevoie.

Pe Otopeni m-a intampinat cu bratele deschise haosul romanesc. Am stat aproape o ora dupa bagaje. Ca in filmele cu prosti, ne-au afisat zborul de Roma la o banda rulanta si ele saracele erau descarcate in alta parte. In final, ne-am dat seama de idiotenie si am inceput sa zgarmam printre bagajele celor de la Londra pentru ca acolo erau aruncate si ale noastre.

Ca bonus, am mai stat si in parcare o ora. Asta ca sa fie seara perfecta. Am ajuns acasa mort de foame si rupt de somn. Inainte sa ma bag in pat, m-am uitat la ceas. Indica negresit ora 3:30.

Of, ce bine e sa fii acasa!

Etichete: framantari, idiotenii, people

No comment!

Etichete: fun, junk, vizuale

01.08.2007

Obosit mort, abia daca mai vad tastele de la laptop. Am vizitat Venetia si nu mai am cuvinte. Nu se compara cu nici o descriere si cu nimic din ce am auzit de la unii si de la altii. Venetia este un oras curat, plin de constructii cu o arhitectura iesita din comun si, spre marea mea mirare, apa nu miroase asa de rau precum am auzit.

Era plin de turisti peste tot pe unde mergem. De toate natiile. La McDonald’s era macel. Nici de toalete nu te puteai atingea. In schimb, in Piazza San Marco, cu tot cu turisti, a fost ceva impresionant. Am hranit porumbeii cu 1 euro, care s-au urcat pe mine sa infulece grauntele. Erau foarte blanzi.

Am vazut renumitele gondole si Puntea Suspinelor. Se zice ca cine trecea puntea, nu se mai intorcea decat cu picioarele inainte. Era un fel de pod de legatura intre tribunal si inchisoare, care acum face parte dintr-un muzeu.

Am intalnit si tigani romani. Cu acordeonul. Cantau destul de bine si erau frumos imbracati. Le-am lasat 50 de centi pentru osteneala. Am luat si suveniruri. Aveai de unde alege. Preturile erau acceptabile.

Am auzit ca in tara a plouat. Eu am mai trecut si pe la mare. Tot la Eraclea. Apa era cam rece, dar nu m-am abtinut sa nu fac o baie. Lumea pleca de la plaja, iar eu abia veneam. Am plecat cand soarele s-a suparat pe mine si a parasit cerul. Nu-i nimic. O sa-l cert eu maine.

02.08.2007

Azi mai mult am stat si m-am odihnit. M-am trezit mai tarziu, am mancat si m-am asezat la televizor. In Motta e aceasi liniste care te sperie. In principiu, in zilele in care nu facem nimic, dam o fuga pana la mare. E aproape si imposibil sa rezisti tentatiei.

Nici nu stii cand trece timpul. Esti vrajit si te trezesti in pat cum ca trebuie sa te culci pentru ca a doua zi ai multe de facut. Nu as vrea sa zic ca in Italia timpul are mai putine secunde, dar programul pe care poti sa ti-l faci, iti permite orice.

Ma gandesc doar ca am destul de facut cand ma intorc in tara. Am multe lucruri de reluat si altele de care nici nu m-am apucat. O parte imi spune sa raman, o parte imi spune sa ma intorc. Dar nu imi place sa las lucrurile neterminate. E bine cand visezi, dar e si mai bine cand stii sa te trezesti din nou la realitate.

03.08.2007

Ne-am decis sa megem la munte la Belluno. Un fel de oras medieval precum Sibiul, asezat undeva sus printre masivii stancosi. Am mers pe un drum national, paralel cu autostrada care trecea direct prin munte. Ne-am mai oprit, am facut poze, am mai baut un suc.

In oras nu am stat mult, dar ne-am odihnit si am savurat aerul racoros de munte. La intoarcere, am facut glume in masina, am ascultat muzica si am mers la cumparaturi. Nu eram obosit, dar ma molesisem putin pe drumul plin de serpentine.

Seara am mai tras o fuga cu bicicletele si m-am plimbat de-a lungul cerului instelat. M-am oprit pe o bancuta si am stat de vorba cu Narmer. Ne e dor de Bucuresti si de locurile dragi. De Herastrau, Cismigiu si toate locurile cunoscute. Mai sunt cateva zile si o sa le revad.

04.08.2007

Azi m-am trezit cu gandul la mare. Nu mai e asa de cald precum saptamana in care am venit, dar temperaturile ating 25 de grade Celsius. Apa marii e tocmai buna, iar soarele parca iti zambeste si te indeamna sa faci plaja. Am mancat si am plecat catre mare cu zambetul pe buze.

Initial am avut impresia ca lumea nu vine la plaja din cauza vremii. E ciudat pentru ca azi e si sambata. Dar era din cauza faptului ca ajunsesem prea de dimineata si lumea inca nu se trezise. Apa iti dadea senzatia ca e rece, dar cu timpul m-am obisnuit si mi s-a parut extrem de calda. Eu nu sunt genul care sa se obisnuiasca cu apa. Intru direct, in fuga.

Singurul lucru care ma enerva era ca batea vantul si ca tremurai cand ieseai din apa. Dar cu toate astea, mi-am luat inima in dinti si am mai facut o plimbare de-a lungul marii, cu aparatul in mana.

Cand am dat sa plec, brusc mi-am dat seama ca am uitat ceva. Mi se intampla foarte rar, dar de data asta eram sigur ca lasasem ceva in urma. M-am uitat la soare si am inceput sa zambesc. Imi adusesem aminte ce uitasem. Nisipul fierbinte. Si marea.

05.08.2007

Azi ma intorc la Roma. Era programat un gratar la munte, dar am decis ca e bine sa mai dau o tura prin Venetia, in apropierea garii. Am tren la ora 18, iar la Roma ajung pe la ora 23. O sa las multe in urma, dar o sa iau cu mine amintirile. Si pozele, care o sa ma faca mereu sa zambesc si sa-mi aduc aminte de aceste locuri minunate.

Aici termin jurnalul meu de vacanta. La Roma nu am net, asa ca ne auzim direct in tara. In Bucuresti o sa ajung pe 6 august la ora 22. V-am lasat si vorbim in tara.

Andrei

Etichete: creatii, feelings, jurnal

Vreau sa ne jucam putin. Ascultati melodia in timp ce va uitati la imagine si spuneti-mi exact ce simtiti. Stiti sa mai fiti copii?

Etichete: ambient, feelings

Pozele din nord. Enjoy!

Verona 01 02 03 04
Caorle 01 02 03 04 05 06 07
Barcis 01 02 03 04 05
Gardaland 01 02 03 04 05
Venetia 01 02 03 04 05 06 07 08 09
Eraclea 01 02 03 04 05

Etichete: latest, photo

27.07.2007

Azi am vizitat imprejurimile cu masina. Am fost la cumparaturi, am facut poze prin locurile vizitate si am ras copios cu Narmer. Asta mi-a adus aminte de vremurile din liceu, cand chiuleam de la orele de biologie, cum ne refugiam prin catacombe numai de noi stiute si vorbeam numai tampenii.

A fost frumos, dar obositor. Mersul cu masina prin caldura intensa nu este prea placut. Si inca ceva. Italienii nu se joaca cand vine vorba de autostrazi. Cine zicea ca italienii sunt un popor ingust, se insela amarnic. M-au impresionat din foarte multe puncte de vedere.

Seara ne-am odihnit putin si am iesit prin oras. Am stat pe o banca si ne-am continuat discutia din timpul zilei. Chiar vorbeam de faptul ca atunci cand o sa fiu in Bucuresti, o sa duc dorul clipelor petrecute aici. Dar important e ca nu m-am plictisit. Si nici nu as avea cum. Pe maine.

28.07.2007

Cred ca mi-am facut un obicei din a merge la mare. Dar avand in vedere ca toata lumea e in vacanta, parca e pacat sa nu dai o fuga pana la mare si sa te intalnesti cu razele soarelui. Am fost prin multe locuri unde aveai plaja, scoici si apa sarata. Si toate la fel de frumoase. Nici nu imi vine sa le compar intre ele.

Am pierdut si notiunea timpului. Aici parca ai alte unitati de masura. Uiti de toate grijile. Esti vrajit de privelisti si profiti de faptul ca nu esti la tine in tara. Ar fi chiar culmea sa fie altfel.

Marea te face sa nu mai pleci. Te implora sa stai cuminte pe nisipul fierbinte si sa nu o parasesti niciodata. Vrea sa-ti faci o casuta din paie si sa ramain acolo tot timpul. Ce simplu ar fi asa.

Am uitat sa va spun numele statiunii. Eraclea. Un orasel agitat si plin de lume care iubeste marea. Am intalnit numai oameni fericiti. Se citea asta pe chipul lor. La noi de ce nu e asa?

29.07.2007

Azi a fost o zi plina. M-am trezit la ora 8 si impreuna cu familia lui Narmer am fost la munte la un gratar. Parca am fost vrajit de Alpi. Superbe statiunile montane. Imi place un singur lucru la italieni, ca au de unde sa aleaga daca e vorba de mare sau de munte.

Si acum, facand deosebirea, romanul nostru nu e genul de pesoana care sa manance paste italiene la un gratar. Pentru ca asa se practica pe aici. Friptura, micii si berea, zic eu, ne caracterizeaza cel mai bine. Dupa o masa copioasa, m-am plimbat cu Narmer prin imprejurimi ca sa descopar cum ca lumea vine cu drag la munte. Majoritatea au rulote si nu ii mai intereseaza nimic altceva.

Dupa munte, am mai tras o fuga pana la mare, pentru ca fiind duminica nu iti vine sa stai in casa. Statiunea unde am fost imi aduce aminte de Costinesti, cu valuri, lume multa si diguri, precum cele construite dupa inundatii. Am stat la plaja, mi-am uniformizat bronzul si am adunat scoici. Boala mea din copilarie.

Pe seara, am vrut sa-l scot pe Narmer la o bere, dar era mort de oboseala. Eu am butonat televizorul in speranta de a gasi ceva pe placul meu. E ora 01:20 si m-a cam luat somnul. E cazul sa cam pun punct. Somn usor.

30.07.2007

Ziua am rezervat-o renumitului parc de distractii Gardaland. Un fel de Disneyland in miniatura, situat pe undeva pe langa Milano. Intrarea a costat 28 de euro, dar puteai sa faci ce vroiai inauntru. Sa va zic ca m-am dat in aproape toate nebuniile de acolo. Cea mai tare atractie era un mountain-rousse care te tinea cu picioarele in sus, te rotea printr-o spirala ametitoare si te trecea prin jeturi de apa.

M-au atras mai mult cele in care simteai adrenalina. Am facut multe poze ca sa-mi aduc aminte cat de nesanatos am putut sa fiu. Parcul era plin, iar vremea numai buna sa te racoresti. Asta pentru ca in majoritatea te udai. In unele mai putin, iar in unele incredibil de mult. Depinde de cum iti era norocul.

Seara am ajuns rupt. Vroiam sa merg maine la Venetia, dar cred ca o sa mai aman o zi. O sa pun pe blog o parte din pozele de la Gardaland. Asta cand o sa le scot. Momentan somn.

31.07.2007

M-am trezit la ora 11. Observ ca e mai frig si ca bate vantul. Mai bine ca nu m-am dus la Venetia. Momentan stau si scriu, insa nu prea am stare. Nu sunt invatat sa stau si sa nu consum energie. Aud ceva cum ca mai pe dupa-amiaza se preconizeaza o mica mare. Nu ma injurati de formulare, dar mi-a placut cum suna.

Diseara joaca Steaua si ne pregatim de meci. Mergem sa luam vin si sa sarbatorim in stil mare. Asta daca avem si ce. Si daca nu, macar sa ne cinstim cum trebuie.

Se aud niste zgomote ciudate pe afara. Langa noi e o biserica si in fiecare dimineata ne streseaza cu zgomotul clopotelor. Imi vine sa o arunc in aer. Bine ca de alta galagie nu avem parte in zona asta. Poate doar zgomotul caii ferate cand se gaseste sa mai treaca vreun tren. Dar si asa, gara e ascunsa in departare si zgomotul e acceptabil.

Maine trebuie neaparat sa ma duc la Venetia. Ne auzim cu detalii.

Va urma…

Etichete: creatii, feelings, jurnal

Alerg descult pe plaja fierbinte in cautarea fericirii. Nisipul fin ma gadila sub talpile amortite. Parca am uitat sa mai tin cont de secundele ravasite care gonesc de nebune pe calea ferata a timpului.

De aproape zece minute alerg in continuu si am impresia ca alerg de o viata. Marea e calda si ma face mereu sa zambesc. As vrea sa zbor pana la nori si sa sarut ploaia. Ritualul vantului parca ma face din nou sa traiesc.

As vrea sa stiu unde te-ai ascuns. Te-am cautat peste tot in speranta de a ma regasi pe mine insumi. Printre masinile oraselor aglomerate, printre varfurile inghetate ale muntilor, printre scoicile marii tacute. Am avut impresia ca te-am gasit, insa deziluzia ma prindea mereu in ale ei jocuri inselatoare.

Heey, stai asa. Parca te-am vazut. Ma urmareai tot timpul. Doar ca nu mi-a trecut prin cap sa ma intorc si sa te prind de mana. Stateai ascunsa in spatele meu si te jucai cu umbrele ciudate ale soarelui. Fara retinere, te-am cuprins prin surprindere in brate. Precum o soapta calda, am inceput sa-ti cant la ureche melodia ta preferata. Vrei sa alergam impreuna spre casuta aia de paie din departare? E casuta noastra…

Etichete: creatii, feelings