Suntem adeptii familiilor perfecte. Toti visam sa fim copii perfecti sau sa avem parintii perfecti. Sau sa fim la randul nostru parintii perfecti si sa avem copii perfecti. Ei bine, nu se poate. Perfectiunea asta idioata nu exista.

Va ofer niste exemple:

Tatal, 45: Pleci undeva?
Fiica, 18: Te sun.
Tatal, 45: Unde?
Fiica, 18: (liniste, se aud greierii)
Tatal, 45: Hei, cu tine vorbesc.
Fiica, 18: (pleaca, trantind usa)

Mama, 43: Pe unde ai umblat azi?
Fiul, 20: Am fost sa joc golf.
Mama, 43: Deci ai lipsit de la cursuri?
Fiul, 20: Da!
Mama, 43: Si nu imi zici si mie de ce?
Fiul, 20: Nu prea.
Mama, 43: Unde te duci?
Fiul, 20: La mine in camera.
Mama, 43: De ce?
Fiul, 20: Vreau sa ma odihnesc.
Mama, 43: Si nu-ti strangi crosele?
Fiul, 20: Lasa-le sa rugineasca.

Concluzia? Femeile te lasa sa intelegi ce vrei, iar barbatii sunt prea stricti si ironici. Unde spuneati ce e perfectiunea?