Multi cauta fericirea urmarind un anume tipar. Incredibil de gresit! Fericirea nu exista si in primul rand nu se cauta. Termenul corect atribuit acestei senzatii maxime ar trebui sa fie cel de implinire sufleteasca. Care si acesta, la randul lui, este intalnit incredibil de rar.

Multi insa traiesc cu iluzia ca au gasit ceea ce cauta si se simt de parca au prins pe Dumnezeu de mana. Isi baga picioarele in tot ce au acumulat pana in acel moment si fug precum orbii. Fericirea nu tampeste, insa poate dezvolta comportamente idioate.

Fericirea, am mai spus-o si o sa tot repet pana imi da cineva cu ceva in cap, nu este ceva palpabil si nu constituie un termen bine definit. Fericirea e ceva spontan, ceva care te face sa zambesti in miez de noapte, ceva ce astepti sa ti se intample din moment in moment, ceva ce gasesti pe o strada la Sinaia, pe drumul de cota.

“Fericirea-i un lucru marunt / E o aripa care vibreaza
Fericirea-i un lucru mic / Un pitic, ce danseaza.”