Iepurasul isi facea lucrarea de licenta si tare uimita mai era toata padurea. Curioasa, vulpea apare in zona si il intreaba:
- Ce faci iepurasule, despre ce scrii tu acolo?
- Am inceput lucrarea de cercetare despre cum este mancata vulpea de catre iepuras.
- Hahaha! Pai cum o sa manace un amarat de iepuras o vulpe? Poate invers.
- Cercetare stiinfica vulpeo, daca nu crezi te astept diseara la vizuina.

Dimineata, padurea era uimita de mirare. In fata vizuinei, pielea vulpei era intinsa la uscat. Curios, lupul apare si el la iepuras si il intreaba:
- Despre ce scrii tu acolo iepurasule?
- Sunt la cercetarea propriu-zisa din lucrarea de licenta, studiez cum e mancat lupul de catre iepuras.
- Hahaha! Cum o sa manance un amarat ca tine un lup mare ca si mine?
- Asta e cercetare stiintifica serioasa, daca nu crezi ne vedem diseara la viziuna.

Dimineata, stupoare mare in toata padurea. Pielea lupului era intinsa la uscat langa cea a vulpei. Nemairezistand, ursul o apuca si el spre iepuras si il intreaba:
- Despre ce mai scrii tu acolo iepurasule?
- Sunt deja la concluziile cercetarii in care demonstrez cum e mancat ursul de catre iepuras.
- Hahaha! Ce tot spui pricajitule, cum o sa manance un mititel ca tine un urs mare ca mine?
- Nu crezi? Aceasta este o cercetare stiintifica, nu e o gluma. Vino diseara la vizuina si ai sa te convingi.

In diminata urmatoare, toata padurea era socata. Pielea ursului cu bucatele de carne sfasiata pe ea, era intinsa la usact langa cea a lupului si cea a vulpei.

Dupa cateva ore, cand lighioanele padurii se raspandisera care incotro, iesi din vizuina iesuparul razand, de gat cu leul care ii spuse:
- Ai vazut iepurasule? Ce iti spuneam eu? Tema nu conteaza, ci coordonatorul.