Lacrimi acide imi cresteaza obrazul in miez de noapte… Trebuia sa fie o zi fericita, de sarbatoare. Am luat CID-ul cu “maretzul” reincarnat! Am luat 5-ul de aur! Dar se pare ca e de aur numai in viziunea mea, a omului dinauntrul sistemului bolnav numit Politehnica. Din viziunea “obiectiva” a omului din afara, a parintelui ingrijorat, 5-ul reprezinta doar o decadere, o delasare si nasterea intrebarii “existentiale”: “Ceilalti cum au putut sa ia mai mult?” Urmeaza argumentari, demonstratii etc. menite sa dovedeasca faptul ca notele nu sunt relevante pentru gradul de cunostiinte ale studentului. Chiar deloc! Eu una trecusem demult peste aceasta frustrare. Eu vroiam doar sa ma bucur in aceasta zi, pentru ca am reusit un 5 curat (la o materie predata cu curu’ de un nebun ce se crede fiinta divina reincarnata pentru a mia oara) pe meritele mele, fara vreun siretlic, fara copiat, fara aflat subiecte din alte parti, fara pupincurism. Nu ma mai interesa cum au reusit altii sa ia mai mult. Conta doar nota mea. Dar nu sunt lasata sa ma bucur. De ce as bea eu 2-3 beri in cinstea evenimentului cand mai bine beau pepsi la cina in familie, alaturi de mutrele lungi ale parintilor care nu inteleg. Pur si simplu ei nu pot sa conceapa jungla dinauntru. O jungla in care primul lucru cu care esti invatat este ca “nimic nu trebuie sa te mire pe lumea asta”.

Esti nevoit sa refuzi oferte generoase de munca din cauza nenorocitei de facultati si al programului de prezenta obligatorie la laboratoare/seminarii/unele cursuri etc, in timp ce altii (voi cei ce cititi aceste randuri… ferice de cei ca voi) isi permit lejer sa-si construiasca incet si sigur o cariera inca din timpul studentiei. Asta te deprima si mai tare. Si tot ce ai vrea, avand in vedere multiplele inghitituri in sec de care ai parte, este sa ai parte de sprijin din partea familiei. Sa stii ca ei te inteleg…

Lacrimi amare imi brazdeaza fatza. Nu mai vorbiti de sinucidere, va rog frumos! Habar n-aveti ce inseamna deznadejdea, disperarea si depresia… nebunia adevarata. Mi-e o sila acuta de toti cei care se plang in facultati din cadrul ASE, Universitate…

“Vrei sa dormi si dormi
Nici ca-ti imaginezi
Vrei sa dormi si dormi
Tu nu poti sa visezi
Vrei sa dormi si dormi
Doar perna ta o vezi
Vrei sa dormi si dormi
Si nici ca vrei sa-i crezi”

(Iris - Somn bizar)

Etichete: feelings, framantari, idei

Stirea a aparut azi pe TV, eu am depistat-o pe internet.

Brusc am realizat ca se poate mult mai rau. I mean… injuram noi sistemul universitar ca e asa si pe dincolo, ca avem parte de multi profesori tzacanitzi, neinstruiti suficient, spagari, etc… DAR!! Dar am avut posibilitatea de a alege, si printre multi nervi si multe umilinte avem libertatea de a invata, fie ca invatam bull-shiturile pe care ni le predau ei, fie ca ne axam strict pe ce ne intereseaza. Avem dreptul de a ne croi viitorul asa cum il vrem.

Sa luam putin cazul acestei fete in discutie. Simplul fapt ca ajunsese la liceu era un motiv de suparare pentru parintii ei. Taica-su batea la ea ca la fasole, doar-doar i-or iesi gandurile de facultate din cap. Problema e destul de grava, considerand ca emanciparea femeii in toate statele civilizate s-a produs de ceva decenii bune. Ma gandeam acum la locurile alea care apareau pe liste cand am dat noi admiterea, zise pentru minoritatile rrome. Sa inteleg ca erau dedicate exclusiv sexului masculin, ele trebuind sa se marite devreme si sa toarne plozi? Pai atunci degeaba ne miram ca sunt needucati, nespalati si multe altele. Pana nu se lucreaza la traditiile astea imbecile vom continua sa ne plangem de faptul ca tiganii borfasi care ajung p-afara ne creaza imaginea de popor de tigani.

Dramatica povestea acestei tinere… printre multe stiri imbecile cu indivizi care se arunca de la balcon din dragoste sau violuri de babe etc… stirea asta chiar m-a impresionat si m-a pus pe ganduri. Revin la parerea mea: suntem inca inconjurati de o multime de prejudecati si perspective limitate care ne impiedica sa progresam. Trist!

[later edit] Discutand cu ai mei despre stirea de mai sus, am aflat ca mentalitati arhaice de genul “femeia la cratitza” se gasesc si printre romani: femei care au renuntat la facultate pentru a se casatori si a face copii, si care mai apoi cand au incercat sa-si reia studiile nu sunt lasate de soti sa invete si primesc critici aspre in familie. Analizand problema sociala am ajuns la concluzia ca esential este raspunsul la intrebarea “La a cata generatie de intelectuali te afli in familia din care te tragi?”. Mentalitatea invechita de la tara s-a propagat si in mediile urbane, dezvoltandu-se o atitudine misogina indreptata in special catre femeile care vor sa se realizeze profesional. Ma bucur ca ma trag dintr-o familie de oameni open-minded!

Etichete: mizerii, people, romania

Orele 19:00. Metroul nou, ultramodern, deplasându-se agale spre Victoriei. Zăpuşeală. Studentă obosită după facultatea grea stând pe scaun, încercând să-şi adune gândurile. Lângă ea: două “fete bune” de mahala. Una din ele n-a învăţat încă cum se stă pe scaun şi se lipeşte cu totul de studentă. Nivelul decibelilor din “conversaţia” celor două: mult peste limita bunului simţ. Limbajul folosit: de baltă/sub-suburbie. Câţiva metri mai încolo alţi pasageri la fel de interesanţi: adevărate animale din câmpia muncii de jos, nişte “pete de culoare” şi miros. Ei rânjesc pervers la “fetele bune” şi se bagă în seamă.

Revenim la studentă. Îşi deschide tacticos fermoarul la geantă. Scoate dinăuntru un briceag proaspăt ascuţit. Începe să taie în bucata de carne transpirată care se lipise de ea pe scaunul din stânga. Se aud ţipete. Ţipetele feminine sunt înăbuşite în scurt timp… într-o baltă de sânge. Animalele de mai departe se ridică ameninţător. Sunt “dotaţi” cu nişte cleşti de tăiat fire electrice. Tânăra sare, se prinde cu mâinile de barele de sus ale metroului şi le catapultează nişte şuturi bine ochite drept în moacele hidoase. Animale anihilate. “Fatality!” Se aud aplauze. “Metrorex Bucuresti vă urează o zi placută!”

“Urmează staţia Obor.” Studenta îşi înfige bine căştile în urechi, din care răsună Zodiac Virtues de Diablo Swing Orchestra, se ridică şi se îndreaptă spre uşă, lăsând în urmă scursurile. A fost un masacru azi, la orele 19:00 în metroul modern al Metrorex… chiar dacă numai unul imaginar.

Etichete: framantari, junk, nervi, people, romania

De ce imi rod io unghiile pentru unul sau altul? De ce atata neliniste, de ce atata framantare, de ce atata auto-invinovatire… cand sunt inconjurata de lasitate, falsitate si interese ascunse? De ce imi arunci in fata problemele tale, cand eu sunt satula de ale mele, si cand eu am tinut cont de ale tale? De ce te contrazici singur zicand odata ca nu te bag in seama, si altadata bagandu-mi-o pe gat pe ea? Uiti ca eu sunt poate singura care m-am gandit la ea si am respectat-o, desi nu o cunosc. Uiti ca daca nu as fi respectat-o nu as fi pus punct unei povesti in viitorul careia chiar credeam. Si acum, cand am trecut peste, cand consideram ca suntem amici… tu continui sa mi-o bagi in fatza mereu, incercand sa ma faci sa ma simt vinovata. Vinovata pentru ce? Pentru ca sunt suficient de amabila incat sa incerc sa pastrez o legatura cordiala cu tine? Pentru ca nu am ajuns sa te urasc sau sa te detest? Pentru ca nu fac ce ai vrea tu sa fac? Adica sa ma port ca o simpla… AMANTA? Nu am ajuns inca in stadiul in care sa ma identific cu acest rol, il refuz din toata fiinta mea. Sunt inca prea copila pentru acest rol… si poate ca e mai bine asa, pentru demnitatea mea.

I just want peace!

Visele si sperantele sunt singurele care mai raman intr-o multime de dezamagiri si deziluzii. Visele puternice, tintind cat mai sus, ma trag mai departe prin aceasta viata chinuita si nedreapta. Ele imi ofera din cand in cand un strop de fericire… bucuria de a vedea o lalea inflorita in mijlocul unei pajisti, un copil jucandu-se fara griji, soarele… cerul instelat… muzica… somn.

Noapte buna, copil!

Etichete: feelings, framantari

Sunt multe lucruri care ne deranjeaza la tara asta; corectez: de fapt problema nu e cu tara in sine, ci cu anumite specii umane dintr-insa. Unul din momentele in care realizezi cat de frustrat esti ca esti roman este atunci cand iti vin niste prieteni/rude/cunostiinte care traiesc undeva afara. Oamenii n-au mai venit de nu stiu cand prin patria mama, tu te simti obligat sa faci pe ghidul si sa le arati partile frumoase ale meleagurilor natale. Si ce faci? Pe o asemena caldura unde ai putea sa-i duci? Te gandesti sa-i iei la o plimbare prin parc. Faci o scurta trecere in revista a tuturor parcurilor si alegi Herastraul (deh… central, zici tu ca ai facut o alegere buna). Nimic mai gresit!

Ajungi pe o canicula infernala in Herastrau, unde nu gasesti mult ravnita racoare nici sub nucii batrani, unde, mai rau, nu gasesti nici macar o terasa libera sau neputzind a mititei. Ok, gandesti in continuare optimist si, zambitor, le propui amicilor tai straini sa stati in “natura” pe o banca, la o vorba, una alta… Dar cat timp crezi ca vei avea pana greu obtinuta tihna iti va fi tulburata? Factorul perturbator: un tigan jegos insotit de o chestie cu pene, ce se considera papagal astrolog. Astrolog da, caci “Coco iti va citi viitorul”. Tiganul nu intelege ca tu nu vrei nici un citit in stele, nu vrea sa priceapa cuvantul NU! Si te ademeneste (sau incearca) zicandu-ti ca face doar un “test” si daca Coco nu-ti va alege bine zodia o sa plece. Tampit de caldura si dornic sa termini povestea zodiacelor cat mai repede pentru a reveni la lucrurile placute de care povesteai cu amicii pe care nu i-ai mai vazut de ani buni, il lasi pe nemernic sa-si faca damblaua. Evident Coco nu greseste dupa ce stapanul ii bagase zodia exact sub bot (pardon cioc) si dupa ce in prealabil tu, tot ca un tampit, ii zisesei jegosului zodia. Ce se intampla? Incepi sa te umpli de biletzele pe care nu le vroiai de la bun inceput. Ramai de-a dreptul perplex cand “coloratul” incepe sa-ti ceara si tie si bunilor prieteni bani pentru rahatzelele de biletzele. Nu mai ai putere sa comentezi, cei cu care esti nu stiu romana bine, deci nici ei nu comenteaza si il umplii pe nenorocit de bani! Pe masura ce il vezi indepartandu-se incepi sa-l injuri de toate neamurile si sa ai fantezii cu papagali morti infipti in diverse orificii.

Ce-ti ramane de facut? Sa incerci din toate fortzele sa salvezi ziua si sa stergi pe cat posibil experienta primului contact al amicilor tai cu specia “cioara ambulanta”. Dar vorba unui coleg, intr-o tara in care insusi presedintele proaspat reales si-a expus parerea referitor la gradul de “curatenie” fizica si morala al acestei categorii sociale, la ce ai mai putea sa speri? Ca data viitoare cand vor vrea sa faca o demonstratie in fata Parlamentului (sau Guvern whatever…) considerandu-se marginalizati, vor lua ceva mai bun decat un sapun, poate o doza serioasa de bun-simt si o injectie cu legile acestei tari pe care trebuie odata si odata sa inceapa sa le respecte!!

Etichete: nervi, people, romania

Stam pe balcon şi inspiram aerul nocturn bucureştean şi m-a pocnit nostalgia vremurilor trecute şi parcă anticipam nostalgia pe care o s-o resimt peste ceva vreme dupa studenţie. “O tempore” ca să zic aşa. A sta noaptea să observ mişcarea de pe şosea a devenit de ceva timp unul din obiceiurile mele de dinainte de culcare. Stau şi văd ce lumină e aprinsă la blocul de vizavi, o patrulă de poliţie, un taxi care opreşte lângă (ne)obositele curve, un câine rătăcit traversează în zig-zag strada, o maşină luxoasă demarează în trombă, o maşină de salubritate trece agale făcându-şi treaba în doru lelii. Totul e amorţit de adierea vântului de început de vară. Oftez după vacanţă, după zile de zăcut la soare, “frântă” de lene şi brusc realizez că atât timp cât mai am aceste momente înainte de culcare înseamnă că mai am timp şi de mine şi de lene şi că încă nu am motive serioase să mă plâng… încă mai am momente de evadare din cotidian. Ceea ce vă doresc şi vouă :)

Etichete: feelings, framantari, idei

Dacă ar fi să-mi aduc aminte când am auzit prima oară de efectul de seră, emisii de CO₂, distrugerea stratului de ozon şi de efectul dezastruos al încălzirii globale, ar trebui să mă întorc în timp prin clasele gimnaziale. Cred că orele de limba engleză erau singurele la care luam contact cu asemenea noţiuni, probabil fiindcă manualele erau aduse din Anglia şi occidentalii puneau mai mult accent pe problemele ecologice. Totuşi în perioada aceea mi se părea apă de ploaie toată chestiunea aceasta cu poluarea şi “mişcarea verde”.

Timpul a trecut şi problema s-a acutizat, atingând anul acesta apogeul mediatizării sale, moment în care s-a creat în sfârşit un val puternic de opinie, dornic să lupte pentru promovarea surselor de energie alternativa, reducerea emisiilor de CO₂, pe scurt să lupte împotriva încălzirii globale a planetei. În continuare voi incerca să fac o sinteză a fenomenului pe plan global. Ecologiştii pe care îi înjură toţi oamenii politici precum şi anumiţi afacerişti, considerându-i de multe ori ca nişte ghimpi în coaste, meniţi să le pună beţe în roate la construirea vreunei noi rafinării de petrol sau în cazul vreunei defrişări, au continuat în toţi aceşti ani să îşi transmită mesajul, fără însă prea mari succese, lovindu-se de fiecare dată de un zid de ignoranţă. Ce s-a schimbat în aceşti ultimi ani sunt cercetările ştiinţifice în domeniu, care s-au intensificat. Vocile cercetătorilor s-au făcut auzite în numeroase documentare prezentând o viziune sumbră asupra viitorului climateric al Terrei - un viitor destul de apropiat, estimându-se creşteri de temperatură de până la 10 grade până la sfârşitul acestui secol. Fiind la capitolul descoperiri ştiinţifice şi documentare să trecem scurt în revistă câteva dintre ele.

Poate cel mai mediatizat documentar din istoria cinematografiei este recentul An Inconvenient Truth al fostului candidat la Casa Alba, democratul Al Gore. Filmul care prezintă într-un limbaj cât mai simplificat, pe înţelesul americanului obişnuit, fenomenul încălzirii globale şi necesitatea reducerii emisiilor de CO₂, a obţinut premiul Academiei Americane de Film (Oscar) pentru cel mai bun documentar de lung metraj, iar melodia de pe coloana sa sonoră (“I need to wake up” – Melissa Etheridge) premiul pentru cea mai bună melodie dintr-un film. De altfel, întreaga ceremonie a Oscarurilor de anul acesta a fost dominată de mişcarea “verde” lansată de Al Gore. Fostul vicepreşedinte mizează pe convingerea clasei politice americane de a lua măsuri clare în privinţa reducerii emisiilor de CO₂, nefiind la prima confruntare cu Congresul american pe această temă. Filmul subliniază prin grafice creşterile concentraţiei de dioxid de carbon din atmosferă, înregistrările din ultimii ani depăşind cu mult orice altă concentraţie înregistrată în istoria planetei.

Un alt documentar revelator, mult mai puţin mediatizat (personal l-am depistat pe internet dintr-o întâmplare) este filmul realizat de BBC despre un fenomen recent descoperit numit în engleză Global Dimming. Existenţa acestui fenomen, cu efecte opuse încălzirii globale, a fost dovedită în ultimii 2 ani prin desfăşurarea unor proiecte multinaţionale de măsurători meteorologice în valoare de milioane de dolari. A privi fenomenul Global Warming fără complementarul Global Dimming reprezintă o greşeală fatală. Pe scurt cel de-al doilea fenomen se referă la scăderea energiei solare care ajunge la suprafaţa pământului. Măsurătorile au arătat că energia Soarelui care străbate atmosfera a scăzut cu mai mult de 10% în ultimele decenii. Cauzele se regăsesc tot în poluarea care contribuie la modificarea structurii norilor, implicit a ciclurilor climaterice ale planetei. Poluarea produsă de arderea combustibililor, gazelor de eşapament provenite de la maşini, a jeturilor lăsate de avioane etc. se compune, conform cercetărilor, din 2 componente: gaze invizibile care contribuie la efectul de seră şi particulele de praf (vizibile) care contribuie la fenomenul de dimming. Particulele poluante modifică structura norilor, făcându-i să reflecte mult mai multă energie solară înapoi în cosmos. Pe baza fenomenului de Global Dimming s-a explicat seceta din anii ‘80 din Etiopia, care a provocat o foamete de dimensiuni biblice în plin secol 20. S-au estimat 1 milion de morţi şi multe alte milioane de victime. Ultimele descoperiri ştiinţifice au identificat cauza acestei secete prelungite de 2 decenii, în influenţa nefastă a poluării emise de Europa de Vest şi America de Nord care a dus la dereglarea musonului aducător de ploaie în Africa. Concluzia este cutremurătoare: continentele puternic industrializate pot fi făcute direct responsabile pentru foametea din Africa lumii a III-a.

Documentarul BBC-ului mai arată alt lucru înfricoşător. Dacă scăderea nivelului de energie solară datorită poluării vizibile este mai mare decât se credea în trecut, înseamnă că şi efectele încălzirii globale sunt mai puternice. Cele 2 fenomene se opun, fiind amândouă dăunătoare. În ultimii ani statele din vestul Europei precum şi SUA au luat măsuri pentru diminuarea poluanţilor emişi prin arderea combustibililor, rezultând într-o calitate mai bună a aerului. Acest fapt a ajutat însă la scăderea fenomenului de global dimming, nereducând şi emisiile de CO₂ cauzatoare de global warming. Urmarea a fost catastrofică: creşteri ale temperaturilor, ajungându-se la cote grave în vara lui 2003, când s-au înregistrat incendii serioase în Portugalia, multe alte decese datorate caniculei în Franţa etc. Prin urmare, tratarea superficială a poluării de către guverne, prin controlarea numai a nivelului de “praf” şi neglijarea problemei de fond şi anume a nivelului de CO₂ poate duce la agravarea situaţiei climaterice.

Dincolo de Atlantic, în Marea Britanie, a apărut o altă mişcare cu acelaşi ţel cu al vicepreşedintelui american. De data aceasta, mişcarea a pornit din însăşi guvernul premierului Tony Blair. Sir Nicholas Stern, fost vicepreşedinte al Băncii Mondiale, reputat economist, a lansat pe 30 octombrie 2006 un studiu elaborat asupra impactului pe care schimbările climaterice viitoare îl vor avea asupra economiei mondiale. Stern Review a avut parte de susţinerea cabinetului Blair şi a fost primit cu aplauze de comunitatea europeană. Premierul britanic Tony Blair a declarat imediat după prezentarea raportului că acesta este cel mai important studiu dat publicităţii de către administraţia pe care o conduce. Dintre reacţiile provocate de acest raport merită menţionată cea a prof. Michael Grubb (Cambridge University): “Raportul Stern pune în sfârşit capăt disputei care a existat în ultimii 15 ani între îngrijorările oamenilor de ştiinţa şi teama de un colaps financiar ale multor economişti. Stern atrage atenţia asupra gravităţii problemei şi asupra urgenţei de a acţiona.” Pia Hansen (purtător de cuvânt al Comisiei Europene): “Comisia salută raportul lui Sir. Nicholas Stern. Este clar că se necesită acţiune imediată, iar Europa nu îşi permite să aşeze această problemă în categoria chestiunilor imposibil de rezolvat. Nu este o opţiune să aşteptăm şi să vedem, trebuie să acţionăm acum.”

Raportul propune semnarea unui nou acord de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi promovarea pe scară largă a surselor de energie ecologică. Nicholas Stern afirmă că precedentul acord de la Kyoto este depăşit şi că statele puternic industrializate trebuie să înţeleagă că acţiunile lor afectează întreagă planetă. Raportul propune investiţii majore în retehnologizarea marilor poluanţi, sugerând reducerea cotelor de emisii a gazelor cu efect de seră şi diminuarea defrişărilor. Aceste măsuri ar avea un cost total de un procent din produsul economic la nivel mondial dar ar salva, potrivit raportului, minim cinci la sută din economia viitoare. Statele UE au luat o serie de măsuri pentru încurajarea cetăţenilor şi a companiilor să investească în energii regenerabile. De exemplu, în Marea Britanie se acordă subvenţii pentru cetăţeni şi pentru companii, astfel încât aceştia să instaleze panouri solare, iar energia este utilizată pentru activităţile domestice. Energia solară este utilizată şi subvenţionată parţial în Spania, Grecia şi Suedia. În Germania energia eoliană este una dintre principalele surse de energie regenerabilă. Şi cele 10 state noi membre UE au adoptat diferite forme de promovare a utilizării energiei regenerabile. Energia produsă din surse regenerabile nu este poluantă şi este inepuizabila, pe termen mediu şi lung, iar costurile sale sunt mult reduse, în condiţiile în care preţul produselor petroliere creşte. Sursele regenerabile de energie asigură totodata creşterea siguranţei în alimentarea cu energie şi limitarea importului de resurse energetice.

Aşadar soluţia celei mai mari probleme cu care s-a confruntat vreodată această planetă stă în implementarea de surse de energie alternativă, nepoluante. Ştiinţa progresează în acest domeniu. Din păcate, descoperirile revoluţionare duc lipsă de mediatizare puternică şi de investiţii serioase pentru implementarea la scară largă a prototipurilor brevetate. Pe lângă cunoscutele surse alternative eoliene, solare, hidroenergetice etc., ştiinţa modernă a dezvăluit metode noi de generare a energiei electrice. Aşa numita Zero—Point Energy, considerată altădată o ficţiune crezută doar de fanii serialului Star-Trek captează din ce în ce mai multă atenţie, existând deja patente brevetate de generatoare care folosesc acest principiu, al sustragerii de energie din vid.

Etichete: diaree, trafic, utile

Zacea in nesimtire in patul moale, cu ochii atintiti pe tavan… singurul ei contact cu realitatea erau ochii care i se miscau neincetat, cercetand fiecare coltzisor al varului alb, orice urma de vietate, incercand parca sa-l strapunga cu privirea. Inima ii batea cu tactul unei tobe, devenind neincapatoare pentru cavitatea in care se afla. Mainile ii stateau rastignite, intinse pe perna, picioarele ii atarnau amortite pe marginea patului. Apoi, incetul cu incetul, bataile din piept i s-au sincronizat cu rasuflarea, calmandu-se… pleoapele au amortit si ele, alunecand peste pupilele care continuau sa fie necontenit agitate.

…A inceput sa vada ceva demult uitat: pe ei, amicii din copilarie… pe care toti adultii de atunci ii declarasera “imaginari”. Nu putea sa-si aminteasca exact cand a intrerupt contactul cu ei, cand s-a oprit din a vorbi cu acesti locuitori ai mintii ei. Nu in cele din urma, nu putea sa-si aduca aminte cand au amutit papusile si au refuzat sa i se mai adreseze. Viata ingrata au dus papusile. Iubite, rasfatzate o vreme, au fost apoi date la o parte si inlocuite cu ceva mult mai lipsit de viata: calculatorul.

Acum parca se scurtcircuitase ceva in ea. I se derulau cu repeziciune imagini dintr-o lume si un timp atat de indepartate, incat pareau dintr-o alta viata. S-a nascut o urma de indoiala: s-au intamplat aievea? Si umbra infioratoare care o sufoca in fiecare noapte… frica de ace si de caini… teama de necunoscut si de intuneric… cand au disparut toate?

Nu putea sa fi fost ea… cine e fata asta care i se arata inaintea ochilor? De unde a aparut si ce vrea sa-i transmita? Incerca sa-i vorbeasca… sunetele ieseau nedeslusite, ca pe o caseta zgariata. Privirea micutzei incerca sa-i comunice ceea ce cuvintele nu puteau.

…”Trezeste-te! Trebuie sa ajungi la curs. Hai in bucatarie sa mananci.”

…S-a ridicat o ceatza groasa care a inghitit-o pe fata si a estompat tot restul. Apoi s-a intrezarit lumina diminetzii. A incercat sa revina de unde plecase, dar ceatza stersese totul… O noua zi incepea.

Etichete: creatii, feelings

Crezi ca mi-e frica de tine? Crezi ca am ceva de ascuns cu care sa-mi fie rusine? Crezi ca meriti sa ma port altfel cu tine? Crezi ca stii ce se ascunde in sufletul meu? Crezi ca imi stii toate fetzele? Crezi ca imi stii “punctele slabe”?

Mai gandeste-te… sunt impacata cu mine insami si imi asum slabiciunile, nimic din ce ai putea stii despre mine nu ma poate rani. Constientizarea asa ziselor “puncte slabe” le transforma in “puncte forte”.

Sunt o carte deschisa, doar ca am foarte multe pagini. Trebuie doar sa ai rabdare sa ma “citesti”. N-ai terminat nici cuprinsul deocamdata…

Crezi ca sunt distrasa, neatenta la ce se intampla in jurul meu, implicit cu tine? In spatele unei aparente transe se ascunde luciditate, simt al observatiei si poate prea multe conexiuni neuronale.

Cineva zicea “Gandesc, deci exist”. Altcineva imi zicea: “Gandesti prea mult”. Exista oare o proportionalitate intre cele doua? Atunci e atat de grav daca eu exist mai mult decat altii?

Etichete: feelings, framantari, idei

Paseam pe strada aglomerata si imi parea pustie… Pluteam usoara ca o pana pe deasupra asfaltului si ei treceau orbi pe langa mine. Strigam in noapte dar sunetul iesea inabusit… Plangeam de neputiinta de a porni sonorul si a ma lasa auzita, ascultata.

Bantuiam printre prejudecati si ipocrizii, printre ignoranta si prostie, printre egoism si falsitate. Cautam lumina asemeni tuturor celor ca mine. O vreme am avut iluzia ca am gasit-o; era insa artificiala, o copie nereusita a celei originale.

Existam sub o forma imateriala, cocosata sub povara cunoasterii viitorului. Un viitor prea limitat pentru schimbari majore in esenta umana.

Cautam cu disperare de unde sa pornesc sonorul intr-o lume plina de zgomote care amutesc adevarul.

Brusc am realizat ca nu erau de ajuns cautarile si sacrificiile mele… Trebuia sa fim mai multi cu acelasi scop. Impreuna am fi inseninat orizontul, am fi format lumina atat de necesitata.

Continui sa bantui si in prezent in cautarea unor naluci care sa-mi impartaseasca viziunea…

Etichete: feelings, framantari, idei

Castigatoarea Oscarului la categoria cea mai buna melodie din documentarul de asemenea castigator “An Inconvenient Truth”.

Melissa Etheridge - I Need to Wake Up Lyrics

Have I been sleeping?
I’ve been so still
Afraid of crumbling
Have I been careless?
Dismissing all the distant rumblings
Take me where I am supposed to be
To comprehend the things that I can’t see

I want to change
I need to shake up
I need to speak out
Oh, Something’s got to break up
I’ve been asleep
And I need to wake up
Now

Etichete: feelings, google

Viata e nedreapta. Fraza de dinainte a devenit deja un cliseu. Mult prea folosita si in contexte in care chiar nu s-ar merita a fi folosita. Intotdeauna exista ceva mai rau si mai crud si mai nedrept decat ce te-a provocat pe tine sa rostesti acea fraza.

Suntem inconjurati de prostie, de falsa importanta pe care si-o dau unii sau altii, de ipocrizie, de demagogie, de multa lipsa de caracter, si nu in ultimul rand de multa psihopatologie!

Iti zici naiv: “Eu o sa ma stradui si o sa fie totul bine. Cine munceste din greu e rasplatit.” Am fost crescuti prost pentru vremurile in care am ajuns sa traim. Am fost crescuti in ideea ca daca tu te stradui vei putea face diferenta. Termenul de “straduinta” insa ne-a fost prost explicat si insuflat de mici. Corectitudinea nu mai exista. Lumea este a prostilor norocosi si a curvelor fara demnitate.

Nu in ultimul rand am fost crescuti in si cu frica. Frica sa actionam, de teama unor consecinte mai mult sau mai putin justificate. Teama ca vom ramane sa ne luptam singuri, ca vom fi priviti cu dispret de catre majoritatea dominata de caracteristicile de mai sus. Frica de niste legi pe care nu le respecta nimeni. Teama de a privi solutiile in fata si de a le pune in aplicare. Frica de a gandi liber, neconstransi de sistemul subred de invatamant care incearca sa ne strice gandirea.

Stiintific s-a demonstrat cat de inteligenti suntem toti in primii ani de viata. Inca de cand suntem invatati sa citim dupa modul traditionalist, scoala ne strica!

Ce ne lipseste cu desavarsire este initiativa de a schimba ceva. Avem destui “observatori” care analizeaza, critica pe toate posturile de televiziune, multi dintre ei vorbind in necunostiinta adevaratei realitati. N-am auzit de vreunul dintre ei  ca ar fi luat vreo masura, ca ar fi mobilizat masele intr-o anumita directie, ca ar fi schimbat ceva, ORICE!

Etichete: diaree, feelings, framantari

Nu, nu e o stire. Dar ma gandeam ca avand in vedere ca lumea este preocupata de probleme existentiale precum parada homo, biletzelul de amor dintre Base si Tari, cine cu cine se culca, etc, in loc sa fie ingrijorati de problema Planetei, a se vedea aici sau aici, la urmatoarea parada gay, sa se organizeze si o parada a heterosexualilor, macar sa stim ca exista egalitate :)

Etichete: junk, nervi, people

Simt nevoia sa va impartasesc o zi de examen in respectabila Universitate Politehnica Bucuresti. O sa incerc pe cat posibil sa ma cenzurez (la cat de mult am injurat zilele astea 2) pentru a nu va influenta in nici un fel parerea pe care o sa vi-o formati. Multi dintre voi au patit probabil lucruri similare in alte facultati. Partea grava din toata povestea este ca nu avem curajul si poate istetimea incat sa luam atitudine si, in acelasi timp, sa minimalizam riscurile de a ne periclita viitorul ca urmare a actiunilor noastre de revolta.

Examen la matematica. Profesorul, personaj “citit” din timpul anului ca un om “deranjat”. Se va vedea in final ca fusese “citit” prost de catre niste studenti naivi, inca nepervertiti de catre sistemul corupt al patriei.

Dupa indelungi pregatiri de genul: “Caietele de probleme puneti-le teanc in partea asta, carnetele de note cu buletinul inauntru in partea asta… lasati bagajele la cuier… foile de formule aici…”. Da, intelegerea era ca in cazul in care foile de formule respecta multiplele cerinte ale stimabilului domn profesor universitar, dumnealui o sa ti le dea pentru 5 minute (nu mai mult!) sa le consulti, neputand sa le mai ceri dupa aceea. Ok, inca eram capabili sa ne adaptam regulilor.

Dupa jumatate de ora apare EA. Zana zorilor sau “stimulentul” unor profesori prea batrani. Ea este SEMINARISTA! A cui? A noastra? In niciun caz, n-am vazut-o nici unul din serie in timpul anului, dar nu stiu cum se face ca apare la examene. Si la acest stimabil prof si la alt stimabil prof care ne-a incantat cu alte cunostiinte matematice vara trecuta. Ea este ajutorul, spiridusul pus pe sotii, glumitze deocheate, menite sa descretzeasca fruntea batranului profesor universitar, care se lupta cu probleme financiare, precum se plangea in timpul anului (luati aminte la semnalele “subliminale”).

Dra seminarista: “Vai, X… ne-ai adus cafelele asa amare… amare ca viata! Se poate? Sa stii X, ca ti-ai facut-o cu mana ta! Si ce-si face omul cu mana lui se numeste LUCRU MANUAL! Hahahaha…”

Profesorul: “Hahahaha…”

Student: “As dori sa consult foaia de formule, va rog.”

Dra seminarista: “Pai vino s-o iei. Sari banca! Ce nu stii sa sari? Vrei sa te invat eu? Hahaha!”

Student: “Nu-mi gasesc foaia de formule si am pus-o aici pe catedra ca am consultat-o si la partea de final” (acu se refacea partialul, picat de catre toata seria).

Dra seminarista: “Nu stiu draga. Daca nu e acolo, inseamna ca nu e! Domnul profesor a iesit din sala, doar n-ai vrea sa ma duc sa-l intreb ce-a facut cu foile voastre de formule! Si oricum trebuia sa le stiti pe dinafara!” (nesimtire crasa, aere de profesoara titulara, atitudine de educatoare de gradinitza care ii bate pe copilasi la popou cand fac in pat).

Student: “Dna. Profesoara, avem nevoie de foile de formule. Aveam o intelegere cu domnul prof si ne-a zis ca avem acest drept, de a folosi aceste foi!” (studentul usor precipitat, stresat de timp, de faptul ca foile nu mai apareau, profu nici el, iar tot timpul examenului stimabilele cadre universitare conversasera si facusera glume de prost gust la adresa studentilor, in definitiv o atmosfera complet daunatoare oricarei incercari de concentrare pe subiecte).

Dra seminarista: “Si poate ca io nu am chef sa va dau foile de formule, na! Poate io am alte reguli!” (incercare disperata de a-si impune o autoritate care nu-i apartine).

Dupa ce, in graba, dra seminarista si-a depus efortu sa corecteze lucrarile de final, comentand neincetat la lipsa noastra de neuroni, a plecat. Lasandu-l pe marele guru al matematicii sa se confrunte singur cu corectarea lucrarilor de partial.

Dar avand in vedere ca dumnealui are o conceptie matrix-iana despre viata, conform propriilor spuse la seminar: “Stati linistiti, ca voi nu puteti sa ma enervati, pentru ca voi nu existati… ah, stati calmi, ca io-s de parerea ca nici io nu exist… (dar asta e o filozofie care va depaseste, probabil ca gandea)”, drept urmare a “corectat” lucrarile de partial in stil Matrix: se uita fff concentrat (probabil) fix 5 sec la lucrare, zicandu-si ca lucrarea aia de fapt nu exista… si drept urmare dand niste puncte din neantul cunoasterii sale matematice. A urmat un ritual pe care fiecare student, care dupa parerea stimabilului trecuse desi n-ar fi meritat, trebuia sa-l implineasca intocmai.

Profesor: “Tu, conform regulii mele ar trebui sa dai din nou. Asa ca du-te pana la usa si intoarce-te.”

Student (prostit, dupa ce realizeaza pirueta pana la usa): “Dar cum… la subiectul 3 nimic? Vorbim despre acelasi lucru?”

Profesor: “Da da da… nu ma pune acuma sa mai caut biletu… acum ca ai venit din nou, te consider trecut. 5!” (ranjet larg, pervers, insirat pe toata fatza incaruntzitului).

Studentul iese tampit din sala de examen, injurand de mama focului. Altii mai putin “norocosi”, care probabil nu au respectat ritualul intocmai au fost picati.

Din alte surse, dupa examen, ni se dezvaluie realitate simpla si cruda. Omul nu era numai “deranjat”, ci si dornic de CEVA, care sa-l insenineze… ceva material!

SINTEZA

Am ajuns la o rascruce. Toti tinerii din tara asta trebuie sa aleaga. Exista 3 posibilitati:

1. Accepti si te integrezi in sistemul corupt din tara.

2. Nu accepti sa dai spaga, adoptand o atitudine mioritca, fatalista, de genu: ce-o fi o fi, indurand toate porcariile de la cei din sistemul corupt.

3. Adopti o atitudine revolutionara, incercand sa lupti cu sistemul!

Problema cu nr 1 este ca adoptata nu face decat sa transmita aceasta infectie mai departe, generatiilor viitoare, intr-un final ajungandu-se la cangrena societatii romanesti. (Sa speram ca n-am ajuns deja in acel stadiu!)

Problema cu nr 2 este de principiu: accepti, asemeni ciobanasului din balada sa ti se dea in cap, te lasi indobitocit, dezavantajat in prostia ta. Intr-un fel ti-ai zice ca ai demnitate pentru ca refuzi sa dai spaga, dar defapt daca nu adopti macar varianta nr 3 aflata la polul opus, inseamna ca nu ai suficient sange in vine, incat sa-ti risti “binele” apropiat pentru un bine pe termen lung.

Problema cu nr 3 este reprezentata de CEILALTI. Nu poti actiona pe cont propriu. Te vei lupta in majoritatea timpului sa incerci sa-i unifici pe cei de la nr 2, incercand sa-i atragi de partea ta, convingandu-i sa renunte la modu de gandire ancestral,si adoptand ceva nespecific acestui popor: atitudinea de luptator inteligent.

A nu se intelege ca prin categoria nr 3 ma refer la indivizi gen Apostol Bologa sau Gelu Ruscanu, exponenti ai unei dreptati absolute. Acestia esueaza de fiecare data. Nu. Aici vorbesc despre gasirea unei metode de a lupta inteligent cu armele lor: regulamente, legi, flagrante, mass-media, internet etc.

Etichete: diaree, feelings, framantari, nervi

…continuare

La sfarsitul ultimei povestiri, toti si-au indreptat privirea catre una din tinere. Capul ei cazuse brusc pe masa si parea ca vinul ii venise de hac. Un baiat ii dadu un ghiont zicand glumet:
- Hey, ne parasesti asa de repede? Gata, te-a ajuns oboseala?
- Daca imi turnati atatea povesti lacrimogene… m-a luat somnul, zise femeia ametita. Mai lipseste sa apara o Andreea Marin si sa va arunce niste surprize in fata.

Pe toti i-a bufnit rasul. Usor atacat, tanarul care relatase mai devreme o provoca:
- Dar nu vrei sa intri in joc si sa ne impartasesti din experienta ta de viata?
- Neah, nu cred ca ar fi in spiritul deprimant pe care l-ati stabilit deja cu bogata voastra experienta.
- Nu cred ca ne-ar deranja pe niciunul sa auzim si o poveste mai vesela.
- Da, da… povesteste, izbucnira toti.
- Ufff, bine fie. Poate ma mai trezesc daca va vorbesc.

“Cunosc o fata… despre ea o sa va povestesc. Fata asta este o fire mai boema, o persoana visatoare si plina de optimism. Cu felul ei exuberant de a fi a fascinat pe multi, baieti si fete deopotriva. Este o persoana care te captiveaza si a carei prietenie si-o doresc fetele, si a carei inima si-o doresc multi baieti. Este genul de fata dupa care fostii iubiti inca suspina, la mult timp dupa incetarea relatiei. Pe scurt, tipul de fata care poate crea obsesii si care inevitabil provoaca multe incurcaturi sentimentale.

Cu magia ochilor ei a vrajit pe multi de-a lungul timpului. Nu s-a sfiit sa experimenteze diverse modele de relatii, unele mai reusite si mai durabile, altele ce ar putea trece drept simple aventuri. A iubit de fiecare data. Doar ca iubirea la ea nu era un sentiment durabil, care sa se intipareasca adanc in inima, asa cum ni se intampla noua, majoritatii. Azi iubea pe cineva, maine iubea pe altcineva, poimaine iubea o magnolie, raspoimaine iubea un rasarit de soare pe plaja din Vama Veche.

Singura ei iubire durabila, marea ei iubire… iubirea vietii ei… era munca… Munca ei creativa care ii aducea numeroase bucurii, singura capabila sa-i satisfaca dorinta permanenta de nou, de inovativ.

Cei din jurul ei incepusera s-o accepte si chiar s-o iubeasca tocmai pentru felul ei de a fi. Baietii care se indragosteau de ea erau fericiti daca reuseau sa ramana in relatii cordiale cu ea dupa ce iubirea ei se stingea.

Pentru ea fiecare relatie era privita ca un nou episod dintr-un lung serial, un altceva din care putea sa invete ceva nou despre latura umana din fiecare. Si ce a invatat sa respecte in timp, a fost pastrarea prietenilor aproape, singurii care raman atunci cand relatiile sunt spulberate de vant. Nu a fost niciodata una dintre acele tipe care oficializeaza excesiv o relatie, care isi taraste iubitul peste tot cu ea, ca pe un animal de companie.

Spuneam de fetele care si-ar dori s-o aiba prietena. Cele care nu reusesc asta, sunt cuprinse de invidie. Nu putine au fost cele care au vorbit-o de rau prin spate, in timp ce ei ii zambeau pe fata. Din acest punct de vedere, dintotdeauna a fost un personaj controversat, in jurul caruia se tesusera numeroase legende mai mult sau mai putin adevarate.

Long story short… daca se numara prin lista ta de prieteni, atunci intra in categoria amicilor speciali cu care, atunci, rar, cand te vezi…te simti norocos si fericit de prezenta ei si de atentia cu care te asculta…”

va urma…

Etichete: creatii, diaree, trafic